Citat:
În prealabil postat de anna21
@ Florin
Nu vreau sa se creada ca sunt impotriva impartasirii dese din pricipiu.. nicidecum.
M-as impartasi des, daca as putea.
Dar nu pot sa fac asta fara a renunta la ceea ce consider a fi sinceritate fata de mine.
1. Nu vreau sa relativizez importanta postului sau a opririi de la relatii trupesti (din cate stiu este minim trei zile inainte si doua dupa).
Sincer, nu ma deranjeaza acest aspect (postirea), dar simt ca nu sunt onesta cu sotul meu. Si nu din cauza ca-l dau deoparte, ci din cauza ca ma simt mandra ca postesc plus alte fineturi psihologice de va ia durerea de cap de le zic.... Deci impedimentele sunt de ordin psihologic.. sunt cinstita la suprafata, dar sunt destul de perfida pe dinauntru.
Pana la urma inteleg ca postesc doar cu trupul.. si voi lua Impartasania cu nevrednicie.
|
Sfintii Parinti subliniaza importanta impartasirii dese si ne avertizeaza de pericolul separarii de aceasta Taina. De aceea existe cele doua canoane - nu pareri sau sfaturi, ci obligatii pentru crestini - de a se impartasi la fiecare Liturghie:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=306
Aici nu merge cu parerea mea sau a nu stiu cui; ori esti credincios, ori esti catehumen si trebuie sa iesi afara la Liturghia credinciosilor. Adica Hristos ne ofera Viata si noi o refuzam din varii motive psihologice? Sa nu fie.
De unde ai auzit tu ca trebuie abstinenta 2 zile inainte si 3 dupa?! Daca ti-a spus duhovnicul tau asta, atunci ar trebui sa-i explici mai in detaliu situatia ta particulara si o sa-l lumineze Dumnezeu sa te povatuiasca pentru a gasi o solutie de compromis. Nici macar Sfantul Apostol Pavel nu spune nimic de abstineneta, ci numai da sfaturi:
"Și aceasta o spun ca pogorământ, nu ca poruncă."
http://www.dervent.ro/s/b/index-D.ph...1Co-07-06&c=01
Si intelege ca nimeni nu este vrednic de aceasta Taina, dar toti trebuie a indtazni sa ne apropiem de Hristos, cu binecuvantarea preotului.
Citat:
În prealabil postat de anna21
2. Sunt aspecte pe care daca le iau la bani marunti.. nu ma pot impartasi cu constiinta curata. De ex. trebuie sa nu fiu in vrasmasie cu altii. Aproape in fiecare sambata ma suna niste rude ale sotului care ma enerveaza in 90% din cazuri.. este testul meu de sambata  . Uite, iar ma enervez doar ce-mi amintesc.. clar, sunt departe de idealul crestin. |
Si eu sufar de patima maniei, e mostenita din mosi-stramosi. Si tatal meu are acest viciu, si tatal lui il avea. Dar iti marturisesc ca dupa ce m-am impartasit, nu m-am mai enervat, iar daca situatia ma ispitea, atentia imi era sporita si ma abtineam. Deci asta este sensul unirii cu Hristos: El te ajuta in lupta impotriva raului daca si tu vrei sa lupti. Singura iti va fi mai greu, daca nu imposibil. Deci: Hristos il ajuta pe "cel ce sta sa ia aminte sa nu cada".
Citat:
În prealabil postat de anna21
3. Aici este punctul cel mai important in viziunea mea: pocainta.
Nu simt ca am pocainta suficienta pt spovedanie. Am liste cu pacate, le notez uneori pe masura ce le fac.. sa nu le uit.. Dar ajunge a fi un test de memorie. Trairea este mult in urma.
In timpul posturilor mai reusesc sa ma adun in mine, mai reusesc sa ma ingrozesc de ceea ce sunt... dar in vreme normala sunt departe de cainta.
Nu ma simt onesta. Cand am socotit ca am avut un dram de pocainta, m-am si impartasit.
|
Taina pe care tu o refuzi te poate ajuta sa-ti ascutesti constiinta. Am senzatia ca tu vrei sa fii sfanta inainte de a te impartasi cu Hristos. Si atunci, ce sens mai au cuvintele Lui: n-am venit pentru cei drepti, ci ca sa-i intorc pe cei pacatosi la pocainta...
Citat:
În prealabil postat de anna21
4. Nu stiu cum traiau oamenii in vechime. Presupun ca tocmai stilul lor de viata ii ajuta sa ramana cu gandurile curate. Nu aveau divertisment (televiziune, muzica, spectacole..) si nu cautau placerea cu orice pret (in mancare, haine, parfumuri, case decorate, masina scumpa etc..).
Eu sunt omul timpului meu si rob al placerii. De cand ma trezesc si pana seara in viata mea domneste rasfatul si bunul plac.
Eu nu consider ca aceasta este o viata curata, nu ma pot compara cu cei din primele secole pentru care fiecare zi era o pregatire pentru viata de dincolo.
|
Ce spui tu? Fiecare a trecut prin ispite de tot felul, chiar daca a trait acum doua milenii. Pacatele erau aceleasi, chiar daca obiectele lor erau altele.
Lasa-l pe parintele tau duhovnic sa judece toate acestea. Si, daca el iti da dezlegare, mergi cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste si primeste Viata cea adevarata care se jertfeste nesangeros si nevazut PENTRU TINE la fiecare dumnezeiasca Liturghie. Altfel... e pe riscul tau!