[mariamargareta]

198. Templul pustiit de la Pucioasa (Incrementa atque Decrementa Aulae Puciossae) (II)

Odată hotărârea luată în ceea ce priveşte zidirea “templului – piatră de mărturie”, trebuia măgulit acum cu un cuvânt meşteşugit cel care fusese ochit de liderii pucioşi că ar putea fi conducătorul echipei de constructori: Nicuşor, zis şi “Zidaru”, pentru că era chiar zidar de meserie:

“Nicuşor Zidaru, deschide-mi ca să intru cu această taină şi scrie această zi, scrie această taină pe tăbliţa inimii tale, şi închide apoi uşa până vor veni zorii acestei împliniri, căci voi coborî spor din cer şi vom lucra cu grabă şi vom ridica piatră de mărturie peste acest izvor, […]”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 6 iunie 1991)

Nicuşor “Zidaru” este chemat cu chemare de sus din cer, şi apoi este tocmit la lucru ceresc pentru care va avea plată şi răsplată întreagă în împărăţia cerurilor:

“Întăreşte-te şi te ridică cu credinţă, că Domnul te tocmeşte pe tine, Nicuşor Zidaru, şi se va şti numele tău de pe această piatră, alături cu cei aleşi ai mei cu care am lucrat ca să ridic în vârful acestei pietre semnul Fiului Omului, Care Se va arăta biruitor în vremea aceasta, şi spre putere de înviere peste noroade, căci Dumnezeu Îşi va arăta apoi slava prin această lucrătură. Aşează-te lângă Domnul, aşează-te lângă mine şi lângă cei ce lucrează întru mine, Nicuşor Zidaru, căci aşa am rostit cuvânt: „Vino după mine! Vino, de acum! Vino, Nicuşor Zidaru, şi te voi face zidar de case vii, de inimi vii, fiindcă de la această piatră va ieşi izvor de înviere, şi Domnul Se va arăta în zilele ce vin“. Fii credincios întru această chemare, căci ce este cu neputinţă la om, este la Dumnezeu cu putinţă, şi vom lucra această piatră, căci Moise a izbăvit pe Israel prin cuvântul credinţei, dar în această lucrare este mai mult decât Moise.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 6 iunie 1991)

Nicuşor “Zidaru” şi echipa lui nu vor lucra biserica după capul lui de zidar, ci după planurile cereşti transpuse în schiţe ale liderilor pucioşi:

“A coborât Domnul la aceşti copii cuvânt şi schiţă, şi toate vin după planul cel ceresc, […]”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 6 iunie 1991)

Nicuşor “Zidaru” şi ortacii lui sunt avertizaţi să lucreze în mare taină, ca nu cumva să se afle ce lucrează ei acolo. Explicaţia este simplă (acum, după desfăşurarea lucrurilor): Pucioşii n-aveau aprobare de la autorităţi pentru zidire de biserică, căci ei nu aveau plan şi schiţă de biserică, ci au umblat cu înşelăciune, obţinând aprobarea pentru o cu totul altă clădire: un fel de “centru cultural şi artistic”, în care ar fi urmat să lucreze Marian Zidaru opere de sculptură monumentală şi artă creştină (anticipând puţin povestirea epilogului acestei epopei, dezvăluim de pe acum că, după ridicarea bisericii, pucioşii au pus crucea pe acoperiş într-o noapte, aşa că a doua zi autorităţile s-au văzut în faţa faptului împlinit: clădirea nu mai era “centrul artistic” care primise aprobările, ci o biserică ilegală. Pentru că au minţit, construind fraudulos altceva decât au pretins, pucioşii au primit o amendă substanţială pe care au plătit-o fără comentarii, bucuroşi că au scăpat aşa de lesne şi n-au fost obligaţi să-şi demoleze singuri “muşuroiul”):

“Fii înţelept şi fii pe piatra credinţei, […] Vom lucra după planul cel de sus, şi aceasta va fi o taină mânuită numai de Domnul, până vom ajunge în vârful ei. Să nu te temi că vei muri dacă vei ţine în tine această mărturie. Este scris că vine vremea când cei ce aud nu vor mai auzi, şi apoi cei surzi vor fi să audă. Iată, fă-te mut şi fă-te surd pentru cele tăinuite de Dumnezeu, şi vei fi între cei puţini ai lucrului cel tainic. Pecetlui-voi această taină între ucenicii mei şi voi înscrie numele lor pe această piatră, şi va fi spre mărturie. Amin. Stai lângă acest început de Ierusalim nou, stai lângă cei aleşi ai mei, Nicuşor Zidaru; stai, şi vei fi întru înţelepciunea cea de sus. Domnul lucrează să-Şi desăvârşească cele proorocite pentru această vreme, şi va aşeza Ierusalimul, şi iată cum începe, căci pe această piatră voi zidi începutul cel nou al zilelor ce vin.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 6 iunie 1991)

S-a trecut îndată la mare sfat, ca să se hotărască ce şi cum se va face.
Pentru asta, liderii pucioşi au înscenat un fel de consiliu executiv la care urmau să colaboreze trupurile cu duhurile, oamenii cu zeii. Prima şedinţă s-a ţinut în cer şi a fost prezidată de duhul Verginicăi (“mama Gigi”), la care asista ca invitat şi “Iisus Hristos”. Liderii pucioşi consemnau dialogurile în procesul verbal al şedinţei. Verginica deschide şedinţa de sobor ceresc, apoi Îi dă cuvântul şi “Domnului”, ca să zică şi El câteva vorbe de încurajare, iar “Domnul” binecuvintează Sfânta Treime din exteriorul ei: Tatăl, Fiul şi Duhul cel Sfânt şi întreit:

“Pace vouă! Acesta este un sobor ceresc. Mama Gigi este aici cu oaspeţi din cer şi este cu Domnul Iisus Hristos în sfatul acestui sobor, şi e sărbătoare în cer în această zi de sobor sfânt. […]Voi sunteţi trupul lui Iisus Hristos, […] Sunteţi începătura cea nouă, pentru că luaţi şi mâncaţi şi beţi Trupul şi Sângele Fiului Sfintei Treimi, şi iarăşi, după o zi şi o noapte luaţi.
Domnul Iisus Hristos este în sobor cu noi, iubiţii mei copii, şi Domnul dă binecuvântare peste acest sobor. Iată, Domnul grăieşte acum la voi:
– Binecuvântată să fie împărăţia Sfintei Treimi, a Tatălui Meu şi a Fiului Său şi a Duhului Cel Sfânt, întreit lucrător, acum şi peste toţi vecii! Amin.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 9 iunie 1991)

Cei tocmiţi să ridice din temelii biserica sunt atenţionaţi să păstreze în ascuns lucrarea lor:

“Pace vouă, celor împreună lucrători întru lucrarea Sfintei Treimi, Care lucrează să aşeze Ierusalimul cel nou! Şi vom începe cu această piatră şi de la această piatră. […] Iată, pe această piatră vom zidi biserica începutului învierii făpturii lui Dumnezeu. Credeţi în Domnul Iisus Hristos. Eu sunt. Nu vă temeţi, şi vom lucra această corabie. Pecetluiţi această taină până vom lua şi vom deschide aceste peceţi, căci vrednic este Mielul lui Dumnezeu să ia această carte şi să deschidă peceţile ei în strigătele mulţimilor care vor veni şi se vor adăpa din această piatră, din acest munte al binecuvântărilor.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 9 iunie 1991)

Cei 14 salahori tocmiţi să ridice biserica din temelii sunt pomeniţi apoi, fiecare după numele său:

“Să se scrie spre mărturie numele celor ce au stat cu cerul în sfatul acestui sobor, iar pe această piatră Domnul va săpa numele celor care sunt întru numele Domnului adunaţi în această zi de mărturie. Amin, amin, amin.
Numele celor strânşi în acest sobor ceresc: Ioan Spirea, Gheorghe, Ilie, Nicolae, Spiridon, Emilian, Emilian, Gheorghe, Constantin, Valeriu, Nicolae, Marian, Ioan, Dan.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 9 iunie 1991)