[mariamargareta]

198. Templul pustiit de la Pucioasa (Incrementa atque Decrementa Aulae Puciossae) (VII)

Urmează zidirea propriu-zisă a bisericii. Din când în când, Verginica (mama Gigica) îşi trimite duhul din cer ca să le dea “Cuvânt” proaspăt de îmbărbătare liderilor pucioşi (care sunt cam puţinei şi cam plăpânzei şi cam firăvei, şi de aceea, cam popândei), îndemnându-i totuşi să facă minuni prin salahorii lor pe care-i pun la treabă, la lucrătură:

“Pace şi sănătate cerească vă aduce mama Gigi! Pace, şi cu frică şi cu iubire fără seamăn să împliniţi lucrul spre care v-a ridicat Dumnezeu pe voi! Iată, facem paşi mari într-o clipă scurtă, ca să iasă Dumnezeu la suprafaţă cu acest izvor ceresc. Am fost mereu aici şi v-am pregătit de la cer, căci vedeam că se apropie de la cer această lucrătură de piatră vie, această biserică […] Iubiţii mei, sunteţi lucrători de minuni, mămică, […] Sunteţi plăpânzi şi sunteţi puţinei, dar sunteţi ascultători […] Sunteţi plăpânzi şi firavi, dar cerul lucrează peste voi, […]” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 17 august 1991)

Şeful de echipă, Nicuşor “Zidaru”, primeşte o atenţionare specială de îmbărbătare prin “Cuvânt” de la duhul care îşi ia numele mămica Gigi (cică, “Ferească Domnul să se lase spre slăbirea ritmului sau spre tărăgănarea trebii, a lucrăturii ”, că-i vai de ei):

“Fiţi precauţi, şi iarăşi zic: fiţi precauţi. Dar cea mai mare răspundere pentru terminarea şi pentru buna lucrare a acestei lucrături este pentru acela peste care am grăit că-l voi face zidar de case vii. Pe el l-a pus Dumnezeu să vegheze peste lucrarea şi peste terminarea acestei lucrări. […] Ce aţi face voi, oare, dacă n-aţi împlini această lucrătură care s-a dat vouă s-o împliniţi? O, nu vă daţi seama ce vă spun eu. Ferească Domnul să vă lăsaţi spre slăbire sau spre tărăgănare. [...] Întăriţi-vă mijloacele şi hai să terminăm şi să înfigem în vârful acestei pietre semnul Fiului Omului, care este înaintea lui Iisus Hristos.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 17 august 1991)

Îndemnurile ca fiecare să-şi are cu sârg parcela care i s-a atribuit sunt stimulate de duhul şi prin reamintirea faptului că mămica Gigi le-a pregătit deja în cer “ştatele de plată”, plata lor care acum e pe vine de la ceruri. Lucrarea însă se pare că merge binişor, pentru că, încet-încet, “iese ca să se vadă”:

“Iubiţii mei, pace peste voi de la mămica Gigi! Ceea ce aveţi fiecare de lucrat în acest ogor, lucraţi, mămică, lucraţi cu iubire, că plata voastră vine de la ceruri. Pace vouă, şi putere duhurilor şi trupurilor voastre, căci de azi încolo vom sta tot mai des în sfat cu voi, ca să se vadă această putere prin cuvânt lucrată!
Pace şi Ierusalim nou peste inimile voastre şi peste acest întreit sfânt locaş care iese ca să se vadă de la Dumnezeu! Amin, amin, amin.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 17 august 1991)

Într-adevăr, doar în câteva zile a fost terminată temelia bisericii de către neadormiţii şi neprihăniţii salahori pucioşi:

“Sfânta Treime binecuvintează temelia de început a bisericii neadormiţilor şi a neprihăniţilor.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 17 august 1991)

Duhul Verginicăi primeşte apoi împuterniciri depline ca să coordoneze toată lucrătura de la Glodeni:

“Sfânta Treime binecuvintează pe Verginica şi împuterniceşte duhul ei […]. Sfânta Treime […] slobozeşte izvor nou din duhul lui Verginica. Dumnezeu împuterniceşte pe Verginica peste tot lucrul ce se lucrează acum în aceste hotare […] Amin, amin, amin.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 22 august 1991)

După terminarea temeliei, s-a trecut îndată la ridicarea zidăriei. Se lucra într-un ritm infernal, supraomenesc, zi şi noapte, deoarece liderii pucioşi, în megalomania lor, stabiliseră ca biserica să fie gata peste trei luni, când se serbau 11 ani de când a murit Verginica. Cei doi lideri pucioşi, Mihaela şi Nicuşor, nu făceau nimic de dimineaţa şi până dincolo de miezul nopţii, în afară de a-i păzi pe salahori, umblând fără rost de colo-colo printre lucrători. Nedespărţiţi ca Pat şi Patachon, cei doi vechili atotştiutori dădeau necontenit „indicăţii” stupide care se contraziceau de la o zi la alta şi care-i exasperau pe meseriaşii care trebuiau să le execute. Era de aşteptat ca în aceste condiţii să apară grave disensiuni între „stăpâni” şi „sclavi”. Duhul Verginicăi intervine energic ca să facă ordine şi să restabilească autoritatea celor doi lideri pucioşi-prooroci mincinoşi, ştirbită de ordinele lor incoerente şi de faptul că făceau doar pe şefii, fără să pună şi ei (măcar de formă) osul la treabă. Cârtirea salahorilor împotriva liderilor pucioşi, dar mai ales neascultarea de „cuvântul lor ceresc”, de puterea şi de lucrarea lui, este cotată drept mare păcat, care trebuia să fie pe loc osândit:

“Copiii mei, […] dacă lucraţi un lucru care iese din porunca Domnului Savaot, de ce, mămică, nu lăsaţi voi să lucreze cuvântul la voi? Aici toate s-au lucrat şi se lucrează cu cuvântul, şi la cuvântul Domnului şi al cerului, măi copii. Fiţi copii ai cuvântului ceresc, căci cuvântul este puterea, şi când el ia fiinţă pe această carte, ia fiinţă şi împlinirea cuvântului, şi cuvântul înseamnă astăzi, înseamnă acum. Aşa este lucrarea cuvântului care este spus la voi. Am spus că în acest loc pecetluit de Dumnezeu, am spus că aici păcatul este osândit, ca să nu prindă viaţă aici păcatul. Eu nu mă mai pot învârti cu voi în loc pentru păcate […] Pentru păcatul cârtirii şi al necredinţei […] cu voi nu se poate să mă mai învârt […] Am văzut, cu Domnul am văzut înainte, căci duhul cerului este înainte văzător, şi am văzut peste zi, şi am văzut necredinţă şi cârtire, şi am văzut dispreţuită puterea lui Dumnezeu.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 4-10- 1991)