[mariamargareta]

198. Templul pustiit de la Pucioasa (Incrementa atque Decrementa Aulae Puciossae) (XI)


A venit şi ziua (de fapt, a fost într-o noapte, pe ascuns) în care pucioşii urmau să aşeze în vârful acoperişului crucea, simbol al bisericii zidite de pucioşi. Duhul Verginicăi stabileşte ca această zi să fie pentru pucioşi zi de prăznuire veşnică, zi în care Rromânia Pucioasă este proclamată ţara “Noului Ierusalim” (adică, un fel de “Buricul Pământului”. O inconsecvenţă clară cu propriile afirmaţii, căci pe 22 iulie 1991, despre România se spunea că va fi chiar Noul Ierusalim):

“Să fie zi de mărturie veşnică această zi. Să fie praznic ceresc ziua înălţării pe acest munte sfânt a crucii cea de înviere şi de lumină aducătoare de la Domnul Iisus Hristos, Care Se va arăta, aşa cum este scris în Scripturi. Iată, măi copii, Scriptură împlinită, mămică. Se împlinesc toate cele ce au fost scrise în sulul acestei lucrări cereşti, dar acest sul este pecetluit de Dumnezeu, şi va desface Mielul lui Dumnezeu peceţile acestui sul ceresc, care este pe masa Sfintei Treimi, căci vine vremea cercetării, iubiţii mei. România este ţara Noului Ierusalim, şi iată vremea cercetării ei, şi Domnul va veni şi va desface izvoarele ei, căci este taină cerească acest pământ sfânt.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 17-11-1991)

Următoarea “mutare în plic” a liderilor pucioşi a fost câştigarea bunăvoinţei arhiereului locului, Vasile Târgovişteanul, ca să recunoască şi să ocrotească el “lucrătura de la Glodeni”. Aceştia trimit emisari la vlădica Vasile, soli care îi aduc un ”Cuvânt” special de la “Domnul”, plin de declaraţii de dragoste şi de îndemnuri de a “înscrie această piatră pe pământ”. Cu alte cuvinte, lucrarea zisă “cerească” să primească o recunoaştere oficială (şi înscriere în catastife) pământească de la vlădica Vasile, manevră menită să o “ocrotească” de ceilalţi membri ai “sfatului cărturarilor şi fariseilor” (adică, de ceilalţi arhierei din Sfântul Sinod ai BOR, cunoscuţi ca împotrivitori îndârjiţi la orice mişcare eretică):

“Mergeţi, în numele Meu, mergeţi şi înscrieţi această piatră pe pământ, căci piatra aceasta Eu sunt, şi veţi vedea că Eu sunt, aşa cum a fost cuvântul cel grăit din cer.
Eu sunt Cuvântul, şi Cuvântul este Dumnezeu […] Pace peste cel ce stă pe scaunul bisericii, căci Dumnezeu, Cel întreit lucrător, aşează pace cerească în acest sfat.
Pace ţie, iubitul Meu, apostolul şi mărturisitorul Meu! […] Iată, pun înaintea ta această piatră, căci eşti aşezat peste biserica din această cetate. Ridică-te şi porunceşte furtunii şi îmblânzeşte valurile ce izbesc în această piatră, căci această piatră Eu sunt. […]
Eu te iubesc. Şi tu să Mă iubeşti. Eu te primesc. Şi tu să Mă primeşti. Eu te ocrotesc. Şi tu să Mă ocroteşti. Să ne slujim unul altuia, şi Eu Îmi voi aduce aminte de tine atunci când voi rosti dreptate peste lume. Fii ca Nicodim cel din vremea trupului Meu şi nu-Mi da această iesle în sfatul cărturarilor, căci nu este crezut Dumnezeu, Cel Care lucrează întru Duhul Sfânt al Treimii Dumnezeieşti.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 4-12-1991)

Cel ce este numit acum iubit, apostol şi mărturisitor al “Domnului” Pucioasei, va fi numai peste un an numit batjocoritor, bârfitor şi plin de ură faţă de “oile” pucioase şi de turma lor:

“... Şi mai grăieşte Dumnezeu despre episcopul lumii din cetatea Târgovişte: n-a fost al Meu, nu M-a ajutat pe Mine, Dumnezeu, cu nimic. Nu M-a ascultat cu nimic, nu M-a cunoscut, nu M-a primit cu nimic. N-a primit. Am fost luat în batjocură pentru el. A aplecat urechea la planurile şi bârfele lumeşti. A fost episcopul lumii, a fost oaie îmbrăcată în piele de lup. Ar fi mâncat oile lui Dumnezeu, aşa ură are el pe oile Mele, pe poporul Meu cel sfânt. Râde de Mine, râde de poporul Meu. O, dar Eu vă spun: râde de el; de el şi de turma lui, căci turma Mea e a Mea.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 14-10-1992)

Cu toate acestea, în 1991 vlădica Vasile Târgovişteanul era declarat cel ales şi “aşezat” pentru a deveni “ocrotitor al “cuibului” de la Glodeni-Puciosa de “irozii şi iudele” din BOR care între timp au cam prins de veste că la Glodeni nu e lucru curat:

“Pace ţie, celui stătător pe scaunul bisericii! Pacea Mea să lucreze peste tine, iar dacă Mă tăgăduieşti, pacea Mea să se întoarcă la Mine. Pace ţie, căci te-am aşezat să ocroteşti acest cuib şi să-l fereşti de cei ce vor să-l strivească, de cei ce vor să calce peste el, căci aceia vor fi însemnaţi de mâna Mea. Veghează pentru Mine, şi te voi scrie ocrotitor pentru acest aşezământ pe care-l voiesc curat până peste toţi vecii. […] Ascunde acest izvor, căci s-au ridicat irozi şi iude să iscodească această aşezare plăcută Mie. Dacă nu Mă tăgăduieşti, voi mai bate, iar tu iarăşi Îmi vei deschide şi vom cina împreună, căci totul este cu putinţă lui Dumnezeu.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 4-12-1991)

Se ştie că vlădica Vasile nu s-a lăsat păcălit. A încercat să-i aducă la ascultare pe pucioşi cu vorba bună, dar dacă a văzut că n-are cu cine discuta, a schimbat foaia. Până la sfârşitul vieţii, el a fost într-o necontenită confruntare de forţe şi de opinii cu liderii pucioşi. În “Cuvântul” imediat următor, liderii pucioşi dezvăluie indirect că reacţia lui Vasile a fost de ostilitate, căci ei apelează acum la arhiereul Irineu cerându-i să facălobby ca să-l “îmbuneze” pe vlădica Vasile, dându-se pe sine ca exemplu de obedienţă vrednică de urmat:

“Stai în sfat cu cel stătător peste biserică în această cetate. Stai în sfat cu el şi spune-i despre Mine, şi spune-i că Eu voiesc aşa, şi nu altul, şi spune-i că tu ai făcut după cuvântul Meu, că ai crezut în cuvântul Meu, că ai crezut că Eu sunt Cuvântul. Spune-i să fie cu Mine, să Mă acopere pe Mine, să-Mi tăinuiască această iesle, căci am aflat loc primitor, care Mă primeşte aşa cum voiesc Eu să stau. Spune-i că sunt de ajuns temple şi locaşuri peste care se calcă fără sfinţenie. Spune-i să-Mi vegheze bine şi să stea bine de veghe în jurul acestui aşezământ coborât prin cuvânt ceresc.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 11-12-1991)