[mariamargareta]

198. Templul pustiit de la Pucioasa (Incrementa atque Decrementa Aulae Puciossae) (XII)

A venit şi ziua târnosirii bisericii. Pucioşii încă se mai codesc să dea pe faţă “lucrătura” lor, ştiind bine că au ceva necurat de ascuns. Ei nu se grăbesc să aducă la cunoştinţa întregii lumi bucuria coborârii pe pământ a “împărăţiei lui Dumnezeu de la Glodeni”, considerând-o ne-desăvârşită (deocamdată, până la venirea unor vremuri mai favorabile), adică spunând că este “o taină cerească până la arătarea ei” (deşi ea tocmai s-a arătat atunci):

“Pace vouă! Pace, şi Paşti nou să fie această zi, căci împărăţia lui Dumnezeu se va desăvârşi peste lume. Aceasta este o zi de taină cerească până la arătarea ei, căci ea va mărturisi în zilele ce vin, şi va fi luată şi văzută apoi de pe înălţimi, şi va fi bucurie peste toţi cei ce vor veni şi vor lua lumină spre descoperirea neamurilor şi spre slava poporului lui Israel cel binecredincios.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 11-12-1991)

Biserica de la Glodeni va fi numită de acum “Sfânta Sfintelor” de pe pământ. Cei care-i contestă pe liderii pucioşi ar fi mai bine să se depărteze de bunăvoie de aceste locuri împrejmuite cu ziduri înalte şi groase, până nu vine pedeapsa focului peste ei:

“Luaţi şi măsuraţi această piatră şi împrejurimile ei, şi se va numi Sfânta Sfintelor care este pe pământ pentru aşternutul lui Dumnezeu. Eu sunt cu voi, iar cel ce nu este cu Mine după adevăr, să se depărteze, căci Dumnezeu este foc mistuitor, iubiţii Mei.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 12-12-1991)

Trei luni mai târziu, naistul Gheorghe Zamfir reuşeşte să cumpere pe bani grei poarta monumentală de la Ghelari, sculptată de Marian Zidaru şi de ucenicii lui. Zamfir este îndemnat să cânte din nai de bucurie, pentru minunea cea mare a aducerii porţii de la Ghelari la Glodeni, ca să fie încastrată în zidurile de incintă ale “mănăstirii” drept simbol al despărţirii acesteia de restul lumii:

“Domnul Savaot şi Fiul Său, dimpreună cu Duhul Sfânt, Se ridică şi aduce mulţumire celui din seminţia Noului Ierusalim care a fost îmbrăcat cu putere cerească pentru ca să biruiască puterea cea potrivnică şi să aducă peste acest aşezământ poarta Domnului. Pace ţie, copil iubit, care ai biruit împotrivirea celui potrivnic! Pace de la ocrotitorul tău cel ceresc, care, ca şi tine odinioară, a tăiat capul balaurului cel rău şi a lucrat biruinţă în numele Domnului. Iată, ridică-te şi lucrează de-acum, căci văzurăm minunea aceasta împlinită. Scoală-te şi cântă […] Aşa v-am spus Eu vouă, să nu vă temeţi, căci Eu voi lucra minune mare şi voi aduce poarta Domnului.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 12-12-1991)

Pe această poartă s-a spus de atunci şi până astăzi că nu va trece nimeni, decât numai “Domnul” Pucioasei şi regele Mihai, atunci când vor binevoi Ei să treacă. Deocamdată, preaiubitul rege Mihai n-a trecut, doar i s-a “proorocit” că va trece; dar timpul e înainte şi ar mai avea ceva şanse, până nu va muri:

“Am adus la locul ei poarta Domnului; am adus-o, preaiubitul Meu, prin minuni am adus-o, căci duhul rău cunoştea taina ei şi pusese stăpânire peste ea şi blestem peste ea, dar am adus-o prin credinţa şi lucrarea celui ce o cântă pe România, celui ce-i cântă României cântarea cântărilor. Am adus-o. L-am trimis prin cuvânt şi a ridicat poarta Domnului, poarta prin care vei intra tu cu glorie, preaiubitul Meu. Aşa este scris în Scripturi, că "aceasta se va numi poarta Domnului şi va intra pe ea Domnul, şi va intra pe ea regele celei binecuvântate".” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 26-04-1992)

Cei trei “fii unşi de sus ” în chip supranatural, nevăzut, necunoscut, ca “preoţi ai Noului Ierusalim”, urmează să facă slujbe întreite în noul lăcaş de cult. Slujbele vor trebui făcute numai în ascuns, de aceea s-a hotărât ca ele să fie săvârşite numai noaptea:

“Păstraţi slujba ascunsă încă un picuţ de timp, copiii mei.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 19-04-1992)

Preoţia celor trei “preoţi unşi” (Spiridon, Iliuţă şi Nicolae) este o “preoţie” nouă, inexistentă în BOR. Ea este obţinută fără hirotonie de episcop şi se numeşte “preoţie după rânduiala lui Melchisedec”. Ea este una (unică) la Dumnezeu, şi de aceea hirotonia făcută de episcopii din BOR este doar o rânduială făcută de oameni:

“Îţi spun pentru ca să-ţi pot iarăşi spune că această lucrare şi această ungere care este în mijlocul acestei grădini de lucrare cerească, este după rânduiala lui Melchisedec, măi tată, şi nu după rânduială făcută de oameni, căci Melchisedec înseamnă Dumnezeu, înseamnă lucrarea cea tainică, cea ascunsă, care lucrează în taina lui Dumnezeu, aşa cum a lucrat ea şi peste Mine în vremea trupului Meu, şi aşa cum am lăsat-o Eu peste apostolii Mei, care nu erau din lume, precum nici Eu nu eram din lumea aceasta, şi ei nu erau ai slavei văzute, ai slavei trecătoare, ai orânduielii oamenilor. Ei erau ai suferinţei, ai smereniei, ai patimilor ce veneau peste ei de la stăpânii lumii cei învârtoşaţi în inima lor, cei iubitori ai trufiei deşarte. Şi cum mai zic aceştia care se zic pe sine că sunt urmaşii acelora de atunci şi până astăzi? O, Eu am ajuns cu aceia până astăzi, dar pe aceia n-ai să-i poţi găsi printre fiii trufiei, pe tronurile slavei, căci alta este slava dumnezeiască, alta, şi nu aşa cum este ea numită astăzi că este slavă dumnezeiască. Eu am ajuns cu aceia până astăzi, şi iată, lucrez şi am lucrat prin ei prin vreme, dar am lucrat după rânduiala lui Melchisedec. Am ieşit în calea lui Avraam şi am binecuvântat pe Avraam, şi de aceea este scris: "Eu sunt mai înainte de Avraam", şi de aceea am spus mai-marilor bisericii de atunci: "Dacă aţi fi fiii lui Avraam, aţi cunoaşte că Eu vin de la Dumnezeu, dar voi căutaţi să Mă ucideţi pentru că aveţi de tată pe diavolul, şi de aceea faceţi faptele diavolului". Am venit întru ale Mele, după rânduiala lui Melchisedec, şi am lucrat peste cei ce Mi i-a dat Tatăl din lume, după rânduiala lui Melchisedec, şi lucrez şi acum, şi voi fi lucrător până la plinirea împărăţiei cea din cer. Lucrez după rânduiala lui Melchisedec, căci ea este rânduiala, şi una este rânduiala lui Dumnezeu.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 16-07-1992)

Cei trei “preoţi unşi” ai Noului Ierusalim sunt binecuvântaţi şi meniţi să lucreze neîmpărţit şi nedespărţit până la a treia venire a “Domnului” ( a doua venire fiind venirea “Domnului” în Duh , adică venirea din cer a “Cuvântului” Pucios):

“Binecuvântată să fie troiţa cea vie şi lucrătoare de jertfă vie şi sfântă şi curată, şi binecuvântaţi să fie cei trei fii unşi care formează această troiţă lucrătoare de înviere din morţi. Binecuvântată să fie troiţa celor trei inimi vii care lucrează întreită putere în numele puterilor cereşti. Nimeni să nu se încumete să se atingă de această troiţă ca s-o fărâme sau s-o despartă, căci unul ca acela se va sfărâma de ea şi va fi dat de lângă ea. Nimeni să nu se teamă de cei ce se încearcă să se lupte cu Dumnezeu, căci cu această piatră am ridicat biserica cea vie şi am biruit cu ea porţile iadului, iar prin lucrarea cea vie a celor trei fii lucrători întru troiţă vie de jertfă vie şi cerească, voi scoate din moarte făptura Mea. Amin.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 22-07-1992)