[glykys]

DESPRE ASCULTAREA DE PĂRINTI SI MINUNEA SFINTEI LITURGHII

Era un om care a fost foarte credincios; îl chema Iulian. Si i-a murit sotia omului si a sărăcit tare la bătrânete si avea un singur fecior, cu numele Teofil. Aproape de bătrânul Iulian era un boier care avea două curti si două mosii mari. Boierul avea iazuri cu pesti, avea livezi, vii, herghelii de cai, vaci, porci, cârduri de păsări, mă rog, două curti mari avea el. Si boierul avea zeci de robi, cum era înainte, dar pusese ochii pe Teofil, feciorul bătrânului, că era si priceput si întelept si cuminte si crescut cu frica de Dumnezeu. Si de multe ori boierul îi spunea mosului Iulian: – Mosule, nu vrei să-mi vinzi rob băiatul matale, că ai să trăiesti si dumneata ca boierii? Îti fac casă si-ti dau bani si cutare. Omul era sărac si numai pe acest băiat îl avea. Si-i spune odată, într-o seară, băiatului: – Dragul tatii, măi Teofil, vezi cât de săraci am rămas! Boierul ăsta îmi spune de multe ori să te vând rob la el – că atunci se cumpărau robi, pe care voiau –, dacă te vând pe tine rob, are sămi dea tot ce-am nevoie. Pe lângă tine am să trăiesc si eu foarte bine. Că vrea să te aibă rob de încredere în casă, în curte; nu asa pe la vite. Vrea să te aibă ca pe băiatul lui – că boierul nu avea copii. Dar băiatul a primit ascultarea de părinti cu dragoste si a zis: – Tată, pentru dragostea matale, ce nu fac eu? Numai mata mai esti în lume, că mama a murit. Vinde-mă rob! Să mă vinzi rob, că eu cu toată dragostea vreau să fiu rob, ca să văd că trăiesti bine la bătrânete, că Dumnezeu mi-o purta de grijă. Atunci tatăl său, când a văzut ascultarea băiatului, i-a zis: – Măi, dragul tatei, am să-ti spun si eu un sfat. Eu te vând rob, el a zis că-mi dă bani multi si avere, dar tu să păzesti un lucru: Cât vei trăi tu, în timpul Sfintei Liturghii, Duminica, să nu călătoresti, si să mergi regulat la biserică! i-a zis bătrânul băiatului Teofil. – Dar de ce, tată? – Uite ce! Si eu am învătat de la alti bătrâni, că în timpul Liturghiei nu se călătoreste. Dacă mă asculti, de mari primejdii ai să scapi tu si mare cinste ai să câstigi în lumea asta si-n cealaltă. – Bine, tată! S-a dus mosneagul si a grăit cu boierul: – Uite, m-am sfătuit cu băiatul, că dacă n-ar fi vrut el nu as fi putut să-l vând, si vrea să se vândă rob, ca să mă ajute la bătrânete. Boierul avea robi multi, dar nu avea copii deloc. Si-i spune sotiei: – Stii ce? Băiatul acela cuminte, evlavios, ascultător, care vine pe la noi – că el se ducea de mai lucra pe la boier –, l-am cumpărat rob. Bucuria ei! – Da! Acela-i bun! Acela-i toată nădejdea, că tatăl lui este credincios. Tot timpul merge la biserică. S-a dus bietul Teofil rob la boier! Iar boierul l-a umplut de avere pe tatăl lui. I-a dat vite, i-a dat haine, i-a dat bani. Îl avea, mă rog, nu ca pe-un rob, ci ca pe băiatul lui, ca pe unul de mare

garantie. Că stia că-i băiat gospodar si numai pentru sărăcie l-a vândut tatăl său. Si a stat rob Teofil la acest boier mai multi ani. Si odată, boierul trebuia să plece de la curtea asta cu trăsura la cealaltă, si a uitat geanta cu actele acasă. Si pe Teofil îl avea ca pe băiatul lui; îl lua în trăsură, că băiatul era destept, stia să scrie, stia să socotească, si îi spune: – Măi, Teofile, du-te repede acasă, că am uitat geanta cu actele – cu ce avea el acolo, bani, ce-o fi având! – Da, cucoane, mă duc! S-a dat jos din trăsură si a fugit înapoi spre casă. Când s-a dus el să ia geanta boierului de acasă, cucoana lui, fiind desfrânată, trăia cu un rob de-al ei. Teofil, când a venit, a intrat, a luat geanta de pe masă si a plecat. Dar el n-a observat ce făcea sotia stăpânului, ci credea că doarme singură. Ce-a zis femeia: – Vezi că boierul m-a prins cu tine în păcat! De aceea a trimis pe Teofil înapoi, ca să fie sigur. Mi se pare că a observat el că noi trăim amândoi! – Ce-i de făcut acum? a zis sluga vinovată. – Stii ce-i spun? a zis ea. Dacă nu-i taie capul lui Teofil, nu mai trăiesc cu dânsul! Am să-i spun sotului că, atunci când l-a trimis înapoi după geantă, a abuzat de mine; si dacă nu mă luptam cu el, mă batjocorea. Asa a si făcut. Dar să vezi ce înseamnă ascultarea de părinti si tinerea cu sfintenie, ca în timpul Sfintei Liturghii să nu fie pe drum, cum l-a învătat tatăl său. Atunci cucoana îi trimitea sotului ei o scrisoare prin robul cel vinovat care trăia cu dânsa. În scrisoare scria: „Asa mă jur pe Dumnezeu. Uite, Teofil, robul tău, în care tu ai atâta încredere, când l-ai trimis înapoi după geantă, a tăbărât pe mine să mă batjocorească. Si dacă nu mă luptam cu el, mă batjocorea. Dacă nu-i tai capul si să-l trimiti la mine, eu îmi iau averea si te las singur!” Boierul, când a auzit, s-a minunat: „Cum, măi, Teofil!?” – că avea mare încredere întrînsul. N-a cunoscut ce viclenie a făcut cucoana lui, ca să-i taie capul lui Teofil. Si-i scrie un plic înapoi sotiei, prin alt rob. „Eu am doi călăi, care au tăiat mai multi robi ce făceau spargeri. Mâine dimineată îi aduc la curte cu sabia trasă. Trimite-l pe Teofil! Fă-ti treabă că-l trimiti cu ceva, că eu am dat ordin călăilor, când vine dimineata, jos capul. Să mi-l aducă mie si eu ti-l trimit. S-a pus la cale tăierea capului lui Teofil cel nevinovat. Teofil nu stia nimic, săracul. Nici nu era vinovat, nici nu stia că este pus capul lui pentru tăiere. Ce face cucoana? Dimineata îi dă un plic pecetluit, cu alte cuvinte si-i zice: – Teofile, te duci până la curte la boier! – Da, cucoană, mă duc! El nu stia nimic. Era ascultător. Nu stia că acolo îl asteaptă sabia. Era gata să-i împacheteze capul, să-l trimită boierului la sotie. Când l-a trimis era Duminică. Si, mergând cu plicul, de la curtea asta până la cealaltă, a auzit clopotul la o biserică, că începe Sfânta Liturghie. El tinea minte ce i-a zis bietul tată, bătrânul Iulian, care murise: „Duminica să nu călătorească în timpul Sfintei Liturghi, a spus că de mare cinste o să mă învrednicesc si o să mă scoată Dumnezeu din mari primejdii”. Si ce-a zis: „Nu. Întâi stau la Sfânta Liturghie si după Liturghie m-oi duce, chiar de m-ar pedepsi boierul. Tata asa a zis când m-a vândut rob aici, ca în timpul Liturghiei, Duminica, să nu călătoresc!” A intrat bietul Teofil în biserică, căci de-abia începuse slujba, si a ascultat toată dumnezeiasca Liturghie; a ascultat predica si asta până ce-a luat anafură. Ce-a făcut cucoana când a văzut că nu mai vine capul lui Teofil? „Uite, l-am trimis de dimineată, si acum este ora 12!”