[maria-luisa]

În prealabil postat de antoniap

Au existat de-a lungul istoriei razboaie duse in numele credintei crestine de catre oameni patimasi, dar patimile sunt ale diavolului, nu ale credintei. Ma refer la cruciade. Fiecare va raspunde pentru pacatele lui. Nu credinta crestina e vinovata pentru pacatele comise in numele acesteia. La alte credinte nu ma voi referi. Au vazut si cruciatii ca e la moda sa fii crestin si s-au apucat sa alerge dupa cele materiale mintind ca lupta in numele credintei crestine. Minciuna si mandria sunt straine de credinta crestina, chiar daca bantuie si printre crestini.

Pustnicii si sfintii au luptat lupta cea buna pentru apararea credintei. Cu puterea exemplului, prin predici si prin minuni, au umplut pamantul de crestini.

Mucenicii, de asemenea au fost niste luptatori, numai ca s-au jertfit pe sine, sfintindu-se, n-au ucis pe altii in numele credintei. Pentru apararea credintei si a demnitatii crestine, au renuntat la cele vremelnice, acceptad chinuri inimaginabile. Trupurile lor s-au transformat in sfinte moaste.

Problema e ca in contact cu civilizatia contemporana ne lasam dusi de val prea usor. Nici nu ne mai intereseaza adevarul, daca vine in contradictie cu dependentele pe care singuri ni le-am creat. De aceea unii sunt gata sa adopte o religie mai permisiva, dar sa traiasca cu iluzia ca se vor mantui si asa. Altii intra de-a dreptul in secte satanice si nici nu-si mai pun problema mantuirii.

Daca ne dorim mantuire, sa fim atenti la cei care cauta sa ne spurce si trupul si sufletul.

Degeaba cautam mantuirea daca nu suntem capabili sa ne iubim toti semenii.