[Higinia]

Daca poate cineva sa-mi raspunda,am o nelamurire.Daca Dumnezeu permite necazurile ca urmare a greselilor noastre,ce poate gresi asa de mult un copil incat viata lui sa fie un iad?Eu imi amintesc de copilarie ca pe o grea incercare.Parintii mei se certau mereu,eu trebuia sa ma bag intre ei sa ii despart.Imaginati-va cum e pentru un copil de 13 ani sa isi tina tatal sa nu isi loveasca mama.Sau cum e pentru un copil de 9 ani sa stie ca in ziua aniversarii lui tatal sau e luat in camasa de fortza si dus la spital fiind bolnav psihic.Sau cum e pentru un copil de 10 -11 ani sa fie tare sa nu isi permita sa planga desi are nevoie ,dar trebuie sa isi ajute mama care are o boala psihica,si plange in majoritatea timpului.Eu nu aveam voie sa plang in fatza mamei mele pentru ca trebuia sa o ajut pe ea sa depaseasca acele momente de criza.Si imaginati-va totul la o varsta atat de frageda.Si stau si ma intreb cu ce gresisem.Iar acum cand am ajuns la adolescenta m-am indragostit dar baiatul pe care il iubesc nu ma iubeste asa cum il iubesc eu.Am fost impreuna,dar m-a parasit.M-am rugat la Dumnezeu sa ma salveze.Baiatul asta ma mai cauta,si de fiecare data am impresia ca de data asta Dumnezeu si-a intors fatza si spre mine dar mereu sunt dezamagita si lucrurile nu sunt cum spre.Si stau si ma gandesc,cat de multe pacate am facut eu de cand eram mica si pana acum in 16 ani de zile de Dumnezeu ma pedepseste asa,si nu poate sa imi dezvaluie si mie ce inseamna fericirea.