[glykys]

SFINTII IERARHI SPIRIDON SI NICOLAE

Sfantul Ierarh Spiridon a trait pe vremea imparatului Constantin cel Mare, primul imparat crestin, care a vazut Sfanta Cruce pe cer, si a fost fost botezat de Sfantul Silvestru, papa Romei. El a fost pe scaun cu mama sa, imparateasa Elena. Dracii de arieni cuprinsesera Biserica universala, cu blestematul Arie din Alexandria, satana acela, care despartea pe Hristos de Tatal, ca nu-i de o fiinta cu Tatal, si a umplut Imperiul Roman si Bizantin numia de arieni. Atunci Biserica Ortodoxa era numai un sfert si arieni erau trei sferturi si mai mult. Era gata-gata sa cada Biserica. Sfantul Constantin cel Mare, vazand primejdia, a dat ordin sa se adune un Sobor la Niceea Bitiniei, in Asia Mica. Sa se adune si Arie cu mitropolitii lui, ca avea sute de mitropoliti si episcopi, care erau arieni, sa se adune si ortodocsii cu ei. Din partea ortodocsilor au fost 318 Sfinti Parinti, mitropoliti si episcopi, mari facatori de minuni, sfinti purtatori de rani, care au fost scosi de Sfantul Constantin de la inchisoare, de la moarte, unde erau de pe vremea lui Diocletian. Atunci Sfantul Constantin cel Mare a trimis scrisoare si Sfantului Spiridon de la Trimitunda, ca stia ca-i mare, sa vina si el la Sobor. Sfantul Spiridon a fost cel mai batran la Soborul I Ecumenic. Avea 99 de ani si sapte luni; aproape o suta. De nimic nu se temeau mai tare arienii, decat sa nu vina Sfantul Spiridon si Sfantul Nicolae la Sobor, si Sfantul Atanasie al Alexandriei, care a fost cel mai mare dogmatist la Soborul I. Acestia au fost cei mai straluciti. Sfantul Spiridon primise scrisoarea de la imparat: „Parinte sfinte, Spiridoane, vino la Sobor, ca Biserica este in mare primejdie! Iata, arianismul s-a intins in tot Imperiul Roman, si-i gata-gata hula lui Arie sa ajunga in toata Biserica”. Sfantul Spiridon, batran cum v-am spus, avea 100 de ani fara cateva luni, umbla incarcat cu opinci, si mitra lui nu era cu pietre scumpe, ci era o mitra de papura si purta o cruce de lemn la gat, si sfintele moaste si un baston de lemn. Si atunci Sfantul Spiridon a zis diaconului sau, Trifilie: – Fiule, iata am primit de la imparatul Constantin invitatie sa mergem la Sobor, la Niceea Bitiniei in Asia, impotriva blestematului Arie! Si avea de mers cu corabia pe Marea Mediterana, atata drum. Dar diaconul a zis: – Parinte, mata esti tare batran si avem de mers pana acolo sute si sute de kilometri. – Fiule, dimineata sa pui caii la trasura, mergem la port, ne suim cu caruta intr-un vapor, sa mergem in Asia Mica! Dar pana la port mai erau 60 de km. Sfantul Spiridon atata avea in grajd, doi cai. Un cal negru si unul alb, ca atunci nu erau masini si tractoare ca acum, si trenuri si avioane. N-aveai cai, acolo stateai. Abia la 1814 s-a inventat prima locomotiva cu aburi, intre Liverpool si Manchester, in Anglia. Primul motor din lume, atunci l-au facut englezii. Pana atunci nu se stia ce este acela motor. Tractiunea – boul, calul si magarul. Acestea erau de cand lumea, de cand le-a facut Dumnezeu. Dar aceste avioane pe care le vedeti ca zboara acum, le-au aratat Sfintii Prooroci cu mii de ani inainte. Ia cauta la Isaia Proorocul. El traieste cu 850 de ani inainte de venirea Domnului, si arata de avioane. El le vedea si auzea si huietul lor: Doamne, ce sunt acestea care zboara si se intrec cu norii si zboara ca porumbeii spre porumbarele lor si de huietul aripilor lor se tulhura vazduhul? Le gasiti acolo. Au trecut 2800 de ani pana s-au facut avioanele. De carutele acestea fara cai, ce spune Ieremia? Numai ce auzi: „Ia seama, ma, ca vine remorca!” Ieremia a spus cu 2500 de ani inainte: Doamne, ce sunt acestea care umbla huruind pe drumuri si impiedica carele oamenilor? Din Biblie. Dar de trenuri ce zice? Doamne, vad ca de focul otelului fulgera drumurile, ca niste fiare au ochi luminosi si alearga pe drumuri de fier. Si a spus si de tramvaie: Vad ca prin orase, de focul otelului fumega drumurile. Toate-s scrise, toate. Dar ce, la Dumnezeu exista nestiinta? Dar sa revenim la ale noastre. Arienii, cand au auzit ca merge Sfantul Spiridon, eu stiau ca-i facator de minuni, au zis: „Bai, daca merge mosneagul asta la Sinod suntem gata! Acesta nu vorbeste, ci face minuni, si imparatul cand va vedea minunea, gata, iscaleste izgonirea noastra de acolo! Hai sa taiem calul la cai. Daca n-are cai, mosneagul pe jos nu se poate duce, ca are 100 de ani”. Si s-au dus arienii in grajd noaptea, ca in Cipru erau multi arieni, sate intregi, cum sunt sectarii acum, si au taiat capul la amandoi caii. Si dimineata, Sfantul Spiridon a zis baiatului: – Du-te, fiule, si pune caii la ham sa plecam repede, ca se face ziua! Mai era un ceas-doua pana la ziua. Ucenicul s-a dus sa inhame caii, cu noaptea-n cap, cu o lumanarica in mana – ca nu erau becuri pe vremea aceea. Acum ne-am invatat boieri. La buton lumina, la buton caldura, la buton apa, la buton toate. Ba! O sa ne aduca Dumnezeu la opait. Eu am apucat opait in ’916. Nu era un kilogram de gaz in toata Moldova, ca erau sondele in mana nemtilor. Facea mama oleaca de grasime de porc sua de pasare si o punea intr-un castron de lut si un fitil de panza de bumbac si-l trageai cu un betisor pe marginea castronului. Aveai oleaca de lumina, ca o candeluta. Cu acela traia lumea. Ehei! Ce boieri ne-am mai facut noi! Daca se ia lumina, avem o ciuda! Cand se duce ucenicul in grajd, gaseste caii morti: – Parinte, vai de mine, ne-au taiat capul la cai! Caii-s taiati amandoi. Dar batranul stia sigur ca arienii au facut aceasta, ca sa nu se duca la Sinod. Si a zis ucenicului: – Asta arienii au facut-o. Du-te si pune capul inapoi la cai, ca vin eu acolo! Si inca nu era ziua. Acela s-a dus si din gresala, pe intuneric a pus calul de la calul cel alb. Si cand a ajuns Sfantul Spiridon acolo, el batran, a intrebat: – Fiule, ai pus capetele la cai inapoi? – Le-am pus, parinte. – Unde sunt? Ia, aici, ca era intuneric. Sfantul Spiridon zice: – Bine este cuvantat Dumnezeu, Cel ce da viata la toata faptura totdeauna, acum si pururea si in vecii veciilor. Amin. Au inviat caii amandoi, s-au scuturat. – Pune-i, fiule, la caruta! Dar cela n-a vazut ca a pus capul de la cel alb la cel negru. Cand i-a scos la inhamat, ucenicul a zis: – Parinte, am gresit ceva! Am pus calului negru capul celui alb si invers. – Lasa-i asa, fiule, ca asa a vrut Dumnezeu! Iar dupa ce a inhamat caii, se facusera ziua. Si cand au vazut arienii ziua ca merge un cal alb si capul negru si un cal negru cu cap alb, au zis: – Na. Ziceti ca ati taiat capul la cai? – I-am taiat, mai. – Dar uite! Cum i-a inviat? Daca a facut el minunea asta si a inviat caii, cand ajunge asta la Sobor, praf ne face! Ii mare facator de minuni. Cand au ajuns la port s-au suit pe corabie si s-au dus in Asia Mica, iar apoi pe uscat au mers pana la Niceea Bitiniei. Imparatul era pe scaun si langa el imparateasa, 318 Sfinti Parinti, armata care mentinea ordinea, generali, cutare. Si toti, cu mitre stralucitoare pe cap, ca aurul. N-ati vazut cum poarta arhiereii? Toti in scaune. Era Sobor mare. Sfantul Spiridon a ajuns mai la urma. Acolo cand au ajuns, soldatii – armata care mentinea ordinea, garda imperiala – care cum venea, legitimatia: „De unde esti?” ca veneau din tot pamantul. Santinele care pazeau, cand l-au cazut pe Sfantul Spiridon incaltat cu opinci, cu un cojoc si cu cruce de lemn la gat, cu o mitra de papuca pe cap, batran, au intrebat: – Stai, mai mosnege, unde te duci? – Sunt chemat aici. – Ce chemat? Du-te ca-i sperii pe ceilalti! Ia uite, aceia cu mitre de aur. Fugi de aici sa nu te vada imparatul! Dar diaconul a spus: – Este chemat si el de imparat. – Pe aista sa-l cheme imparatul? Acesta-i stricat de minte. Cu mitra de papura pe cap, cu opinci, cu cojoc vine aici sa faca de ras imparatul? – Domnule, acesta-i Sfantul Spiridon de la Trimitunda. Ce stiau soldatii de Sfantul Spiridon?