[glykys]

Dar vine diaconul si-i atata santinelei: – Uite, mai. Are chemare. El toata saptamana paste oile, iar duminica slujeste la episcopie ca episcop. El este cioban. Cand a vazut stampila imparatului Constantin, a zis: – Acesta-i chemat de imparat? Nu se poate, domnule! – Dumneata stii cine-i acesta? Te uiti ca-i incaltat cu opinci si cu cojoc si cu mitra de papura? Nu stii cine-i acesta. Acesta o sa-l biruiasca pe Arie. – Acesta? Arienii sunt atatia arhierei si invatati si teologi si cutare. Apoi aici este imparatul cu coroana de aur pe cap si ceilalti mitropoliti, au mitre cu pietre scumpe pe cap. Dumneata daca te duci ii faci de ras pe ceilalti episcopi. Arienii se laudau ca au mitropoliti invatati, pe Evsevie al Nicomidiei, pe Arie, pe Maris al Calcedonului, pe Teognie al Niceei, atatia invatati. Arie avea mai multi episcopi decat ortodocsii. Dar avea si un filosof mare care stia atatea limbi si stia si argumente biblice si argumente stiintifice. Acela i-a spus Sfantului Atanasie: „Daca-mi dai un text din Scriptura, eu iti dau 10.000”. Cu acela se lauda Arie. „Lasa, ca pe acesta nu-l biruiesc ei ortodocsii, cand va vorbi!” Soborul incepuse de sase luni. Erau procese verbale, lupte mari, dogmatice, canoane. Nu se puteau hotari. Cand au vazut chemarea de la imparat, au zis: – Mai, da-i pace sa treaca! L-a chemat si pe mosneagul acesta! Cu acesta are sa faca el sobor? Cand au auzit povestea, ca arienii au taiat capul la cai, au zis: „Acesta va hotarul soborului!” Imparatul, cand l-a vazut, s-a dat jos de pe scaun, a dat coroana jos si i-a sarutat picioarele. S-au speriat toti ceilalti episcopi. Si Arie s-a speriat cu filosofii lui: „Cine-i acesta, mai, sa-i sarute imparatul picioarele?” Si i-a dat imparatul scaun langa el. Arie, cu ai lui, fata-n fata cu imparatul. Armata cu mentinerea ordinii, sa nu se sfadeasca, sa nu se omoare. Si cand a ajuns si l-au vazut, sfintii l-au cunoscut: „Acesta-i Sfantul Spiridon de la Trimitunda Ciprului”. Si apoi l-a luat imparatul de mana si l-a pus langa el. – Stai aici, parinte Spiridoane! A stat batranul. El era cel mai batran la Sobor. – Parinte Spiridoane, uite ce spun acestia, ca Hristos n-a fost de o fiinta cu Tatal, ci ca a fost o zidire aleasa. A fost mai mare ca ingerii, dar n-a fost chiar Dumnezeu. De aceea ne-am adunat aci, Sobor mare, ca sa aratam adevarul credintei. Nu de alta, dar Biseica este in mare primejdie sa se faca toata eretica. Sfintia ta ce zici? Sfantul Spiridon a spus: – Maria ta, mai inainte de-a incepe noi convorbirea cu dansii, sa ne rugam. Gata, l-au ascultat toti. Au cazut toti arhiereii in ghenunchi, si imparatul si imparateasa. Cand s-au rugat, s-a cutremurat pamantul cu dansii. Asa rugaciune, ca erau atatia sfinti! Pe urma au stat pe scaun. Imparatul a dat ordin: – Scoateti dintre voi unul care este cel mai invatat, cel mai destept, sa discute cu ortodocsii! Ei, gata, au pus filosoful. – Cu acesta sa vorbeasca! Acela stia toata Scriptura. Avea un drac arhicon. Aceia sunt teologii iadului. Invata pe om toata Scriptura, dar il invata gresit. Iese acela, incepe a se lauda el, a huli pe Mantuitorul. – Uite, Parinte Spiridoane, ce spune! Acesta-i un mare invatat de-a lor. Dar invatatul: – Dar cu cine vorbesc eu? Iese Sfantul Spiridon. – Cu opincatul asta? Cu mosteagul asta? De ce l-ati adus aici? Iar Sfantu Spiridon cand a auzit, indata a facut cruce si a zis:
– Muta sa fie gura aceea care vorbeste hule impotriva adevarului. Si filosoful acela a mutit. – Im, im, im! Se uitau toti. Stai drace, ca ai dat peste Sfantul Spiridon! De aceea sa aveti mare evlavie la sfinti. Imparatul a vazut: „Mai, mare minune!” Dar acela, mut, mut, dar destept. Si-a zis el: „Mai, n-am de-a face cu oameni filosofi, sa stie teorie multa! Spiridon acesta m-a trantit cu minunea! Nare nevoie de vorba multa”. Arie a intrebat: – Ce-i cu dansul, ma? – L-o mutit. – Nu ti-am spus ca daca vine mosneagul Spiridon, praf ne face. Ehei! Prin cine lucreaza Dumnezeu! Prin acei smeriti. Cand a vazut filosoful, a scris o scrisoare: „Sfinte Spiridoane, daca-mi dezlegi limba, pana la moarte voi apara Ortodoxia, nu mai vorbesc contrea ei!” Si a facut Sfantul Spiridon cruce si a zis: – Sa-ti dezlege Hristos limba si s-o faca trestie a scriitorului ce scrie degrab, impotriva ereticilor. Si a inceput filosoful a vorbi si a trecut de partea ortodocsilor. – Bine a zis Mantuitorul ca Imparatia lui Dumnezeu nu sta in cuvant, ci in putere si minuni. Acesta a venit cu puterea dumnezeirii. Nu-i vorba de vorbe aici, ci de fapta. In veac nu voi mai spune ca Arie are dreptate. Si a trecut filosful de partea adversarilor si a fost cel mai mare aparator al lor la Soborul I, dupa ce i-a dezlegat limba lui. Si atunci iese altul din partea lui Arie. Era un mitropolit, Evsevie al Nicomidiei, mare arian. Acela ce-a zis? „Sa aparam noi. Daca l-a biruit pe filosf, noi ce suntem aici?” – Parinte Spirdoane, zice, cum se poate sa fie un Dumnezeu si trei, de o fiinta, de-un scaun? Acela sa fie si trei si unu? – Cum trei? E un singur Dumnezeu de o fiinta, dar este in trei fate. Ia uita-te la soare! Sunt trei sori? Are trei insusiri? Are globul, lumina si caldura. El inca tot nu se dadea. – Cum ii, Parinte Spiridoane, un Dumnezeu si trei? – Nu-s trei. Este un singur Dumnezeu in trei fete: Tatal, Fiul si Duhul Sfant – Sfanta Treime. Tocmai atunci cum erau ei acolo, era o caramida pe jos, iar Sfantul Spiridon vorbea cu Evsevie, mitropolitul Nicomidiei. – Ia ascultati, parintilor, filosofilor, episcopilor, mitropolitilor, ia da caramida aceea incoace! si a ridicat-o in sus. Tu crezi ca este un Dumnezeu in trei fete? – Nu pot sa inteleg. El tinea de Arie, ca Iisus Hristos n-ar fi de o fiinta cu Tatal; a fost cea mai mare zidire, mai mare peste ingeri, dar n-a fost chiar de o fiinta cu Tatal. Sfantul Spiridon ia caramida in mana: – Cate corpuri am eu in mana? – Una. – Treime cinstesc, dumnezeire una. Asa Dumnezeul nostru. Este un singur Dumnezeu in trei fete. – Atunci a iesit focul din caramida in sus, apa s-a coborat in jos si pamantul a ramas in mana lui. – Se poate trei si una? Cand a vazut imparatul a si iscalit izgonirea lui Arie si l-a canonisit cu toti ai lui. I-a prins frica pe toti. Aceasta a fost minunea de la Soborul I de la Niceea cu Sfantul Ierarh Spiridon. Trei si una. O fiinta in trei fete. Ehei, cate minuni! Dar la toate Soboarele s-au facut minuni. Cum vin secatarii astia blestemati acum, ca nu se inchina Maicii Domnului, la Sfanta Cruce, la icoane. Draci. Acestia sunt inainte-mergatorii lui antihrist. Sa nu va luati dupa ei!