[vsovivi]

În prealabil postat de mariamargareta

199. Amurgul Zeilor Pucioşi (I)

"Cuvântul lui Dumnezeu" de la Pucioasa este cântecul de lebădă al Zeilor Pucioşi care s-au perindat în ultimii 55 de ani prin minţile şi pe la urechile şi pe limba "proorociţelor" pucioase. Văzuţi şi nevăzuţi, treji şi adormiţi, închipuiţi şi imaginaţi, aceşti Zei cu Chip de Femei şi-au asumat cele mai diversificate identităţi "cereşti" dar, invariabil, nu puteau vorbi decât printr-o gură pământească. S-au perindat unul după altul, fie la muştiucul "trâmbiţei", fie la "microfonul ceresc", fie la "telefonul ceresc" fără fir, tot soiul de duhuri gureşe, care s-au ascuns după identităţi de împrumut, cu rezonanţă celestă:

– "Tatăl Savaot",
– "Fiul Său Iisus Hristos", şi călare şi pe jos (călare pe calul alb apocaliptic, bineînţeles),
– "Fiicele Sale" şfinte, "proorociţele hristofore" Verginica, Maria şi Mihaela;
– "Duhul cel Şfânt Pucios";
– "Maica Domnului",
– "arhanghelii" şi "îngerii",
– "sfinţii şi sfintele din calendar";
– în fine, au mai sporovăit în aceşti ani şi o sumedenie dintre spiritele celor morţi pe Pământ, în ultimii 7000 şi mai bine de ani, adică de la Adam şi până astăzi. Adam însuşi a fost de mai multe ori invitat special, ca să "vorbească" de dincolo de mormânt; dar nu cu gura lui, ci cu gura "proorociţelor" pucioşiţe.

Toţi şi toate au contribuit la îngroşarea cărţii "Cuvântul lui Dumnezeu", adăugând filă după filă, până ce aceasta a ajuns să cântărească mai mult de 7 kg. Adesea s-au trezit "vorbind" la mare concurenţă, despicând firul în patru şi nodul din papură, bătând apa în piuă şi şeaua ca să priceapă iapa, dar rezultatele lor concrete au fost mai mult decât mediocre. După 55 de ani de propovăduire, de pelerinaje, de vizite pastorale, de adunări şi de "Festivale" câmpeneşti ale "Hortodoxiei Rrhomâneşti", numărul celor dezamăgiţi care au părăsit cu dezgust secta pucioasă este de câteva ori mai mare decât al celor care încă au mai rămas sub jugul liderilor pucioşi. Iar "hemoragia" de adepţi care, sătui de promisiuni mincinoase şi de o pseudo-ortodoxie cazonă, şi cărora nu le-e mai rămas de ales decât soluţia răzvrătirii şi a dezertării, se pare că nu are leac.

Însă, de departe, cea mai prolifică activitate de prooroc mincinos a avut-o "fiica lui Dumnezeu" Verginica. Ea a "vorbit" 25 de ani în şir, trâmbiţând din "trâmbiţă" direct "de la Domnul", sau vorbind la "telefonul ceresc" cu spiritele morţilor, sau repovestindu-şi halucinantele ei viziuni, aşa încât dacă s-ar fi consemnat toate câte le-a spus ea, cărţile ei ar fi umplut tot pământul pucioşilor. Dar oamenii au dispreţuit vorbele ei, alţii le-au risipit, alţii le-au pierdut şi alţii le-au îngropat în ţarină, pentru că încă de mică ei o considerau "proastă", iar când a fost mare au internat-o de mai multe ori cu forţa în spitalele de psihiatrie:

"Aşa şi cu satul Meu, că dacă aş vorbi, aş face război. Dacă s-ar pocăi, le-aş vorbi, că tot satul a spus că această fiică e proastă. De mulţi este bârfită şi hulită, şi de aceea M-am pogorât de sus şi am luat un colţ de cărămidă şi am lucrat-o, şi acum o iau cu Mine. O, cerul când o vede, de ce nu spune că este proastă, aşa cum zice lumea? Fiilor, zice cu gura ei: „Nu aud“, şi spune: „Dă-te mai aproape, că nu aud“. Doreşte să aibă voce. O, fiică, lasă atâta cât este dat de la Mine." (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 27-10-1965)

"Fiica lui Dumnezeu", Verginica, era considerată când vas, când magnetofon, când caval, când piatră, când pom, când telefon, când oglindă, când trâmbiţa lui Dumnezeu, când trâmbiţa lui Ioan Botezătorul pe post de fluier,când scrumieră, când catapeteasmă, când fluieraş, când uşă, când bucium, când coardă, când unealtă, dar niciodată căldare:

1. "Iată şi Verginica, vasul Meu, câte a suferit: câte arsuri, câte înţepături, câte lovituri!" (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 7-06-1958)

2. “Nu este om pe pământ ca să nu ştie aceste cuvinte, dar am găsit acest magnetofon şi cânt cu el pe pământ…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” , ediţia 1995; fragment din mesajul datat 25 ianuarie 1966)

3. “Nu este om pe pământ ca să nu ştie aceste cuvinte, dar am găsit acest caval şi cânt cu el pe pământ.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” , ediţia 2006; fragment din mesajul datat 12/25 ianuarie 1966)

4. “Această suferinţă care este pusă pe această piatră în care Domnul a scris poveţe, va înceta când va sta furtuna [...]” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 23 aprilie 1966)

5. “…Israele tată, am sădit în mijlocul tău un pom, ca să mănânci poame din el. Îngrijeşte-l, că nu ţi-l îngrijeşte nimeni! Israele tată, acest pom pe care ţi l-am sădit ţie în faţă, a fost, este şi va fi până în ceasul în care voi veni." (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 14 februarie 1974)

6. “Mihaile, adu-l pe Mihail la telefonul Domnului Iisus Hristos să vorbească cu familia, cu mama. Adu-l, Mihaile. [...] Mamă, să fii credincioasă, şi iubeşte telefonul şi pe Domnul Iisus Hristos şi iubeşte tot lucrul Său…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 29 iunie/12 iulie 1974)

7. “ E o fiinţă omenească şi nepreţuită şi îndurerată prin care Dumnezeu îşi face lucrul Său. E trup. E fiica lui Adriana care era urâtă şi prostuţă şi nebăgată în seamă de lume, ca să dea de ruşine pe cei de neam mare. Vino creştine la prostuţa Mea! Vino la Mine creştine, că e bine, e foarte bine! Căci prin prostuţa aceasta e oglinda sfântă şi tot prin ea te uiţi în împărăţia Mea…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 7 ianuarie 1975)

8. "Să-ţi fie ruşine de Mine că te porţi după lume; că iată, Verginica, trâmbiţa Mea, a avut o vedere şi plângea când o vedea." (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 8-02-1979)

9.-10. "Acesta e o trâmbiţă a lui Ioan Botezătorul, căci când a plecat, aşa i-a spus Dumnezeu: „Lasă fluierul pe pământ, nu-l lua“. Fiţi desăvârşiţi, ca toate să le ştiţi." (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 13-03-1974)

Necredinţa multora care au plecat şi minciuna voastră şi persiflarea şi batjocura nu sunt argumente ci sunt răutăţile celui rău care neputând să creadă atunci împroşcă cu mocirlă.

Ce a putut şi ce poate necredinciosul altceva decât să păcătuiască tot mai adânc?

Deci iată că persiflările voastre sunt astfel încât voi vă lăudaţi cu necredinţa şi batjocura voastră, minţind până or să vă creadă fraierii, căci pe cei batjocuriţi cine îi crede, oamenii aplaudă pe batjocuritori şi pe ăia îi crede, pentru bucuria de răul altuia.

Dar ce o să vă faceţi voi când o să trebuiască să cereţi ceva (de exemplu Viaţă sau odihnă sau apă din Izvor) de la toţi cei pe care i-aţi batjocurit atât de murdar? Ce? Şi cine credeţi că o să vă ia pe voi atunci în seamă? Sau nu ştiţi că cine sapă, sapă groapa altuia cu atâta sârguinţă, se va întoarce roata şi să vedem apoi cum o să iasă? Cum?

Sunteţi din ce în ce mai josnice, crezând voi că ce? Că vă aplaudă oamenii? Păi chiar o să aveţi parte numai de aplauze. Spuneţi voi că proorocii lui Dumnezeu sunt mincinoşi? Ei sunt mincinoşi? Asta spuneţi că ei sunt mincinoşi? Atunci dacă ei care au răbdat şi suferit pentru Dumnezeu sunt prooroci mincinoşi, atunci voi ce sunteţi şi ce o să primiţi? Ia ghiciţi?

E înfiorător ce miştocăreli blestemate sunteţi în stare să vi se pară vrednice că le daţi crezare, şi le plasaţi aici ca să ce? Pe cine vreţi să păcăliţi cu necredinţa voastră? Asta da lăudăroşenie, cred că şi dracul e invidios pe voi, i-aţi luat lui toată munca lui blestemată.

Mi-e ruşine de voi, şi mă îngrozesc de câtă zmoală v-aţi luat pe haine şi pe cămaşe. Dar fiecare aşa cum şi-a ales.

De ce nu vă puteţi opri ca să credeţi?

Păi sigur este Domnul care a vorbit prin prooroci, fărăndoială. De ce vă căzniţi atât de tare ca să negaţi? De frică? Pentru frică ispitiţi până în pânzele albe? Sau ştiţi că dacă vă răzgândiţi şi reîncepeţi să credeţi atunci trebuie să daţi socoteală şi să staţi cu faţa la muntele de hule pe care l-aţi ridicat? E mai simplu să ridicaţi călcâiul şi să arătaţi dosul dar fiind convinşi că arătaţi faţa. Căt de ruşinos este să negi fără argumente, bazându-te doar pe voia cu care vrei să fie aşa cum ai vrea tu. Dar nu ai să reuşeşti să schimbi Adevărul:

Proorocii lui Dumnezeu sunt proorocii Domnului oricât ai să minţi că nu voi ci ei sunt mincinoşi!