[mariamargareta]

199. Amurgul Zeilor Pucioşi (III)

Fiica cea iubită şi cerească a "Domnului", Verginica, se slobozeşte deasupra ieslei "Cuvântului" cu glas duhovnicesc dintre cei morţi, asemenea lui Moise şi lui Ilie pe muntele Taborului (cu singura, minora diferenţă că Moise şi Ilie erau prezenţi şi cu trupul, nu numai cu duhul):

"Verginica, fiică iubită, Eu, Domnul, poruncesc duhului tău să dea glas peste ieslea cuvântului care vine din cer cu Dumnezeu şi cu trimişii lui Dumnezeu. Amin. […]Verginico, slobozeşte cuvânt, tată, Eu în tine, şi tu în Mine, căci aceasta este plata lucrătorilor cei mari ai cerului, aşa cum a fost pentru Moise şi pentru Ilie, care au venit din cer şi s-au aşezat lângă Mine în ziua când Mi-am schimbat faţa slavei în ochii ucenicilor Mei. Pace ţie, fiică cerească! (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 28-08-1993)

Se confirmă încă odată că prin "Fiica Domnului" ( este vorba de Verginica, Fiica Înţeleaptă dar Fără Şcoală a Domnului) a avut loc a doua venire a "Fiului Domnului". Tot prin ea se va lăsa văzut "Domnul" atunci când va veni a cincea oară (sau poate a şasea oară, dacă mai apare vreo "proorociţă aducătoare de Hristos" între timp), căci se ştie că a treia oară "Domnul" a venit prin Maria Tudorache, sora Verginicăi, iar a patra oară a venit prin Mihaela Tărcuţă:

"O, Verginico, fiica Mea prin care am coborât a doua oară şi prin care Mă voi şi lăsa văzut cum am venit şi cum voi veni văzut de tot ochiul! O, fiică înţeleaptă, că tu şcoală n-ai avut, şi de aceea ai fost înţeleaptă." (1-06-1995)

Verginica este Fiica Cerului în cer şi pe pământ (şi în pământ, unde zace trupul ei):

"– O, Verginico, fiică a cerului în cer şi pe pământ!" (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 17-11-1996)

Asemenea Mariei, care a fost Fecioara-Theotokos (Născătoarea de Dumnezeu, Fecioară), Verginica (fiica cea iubită a "Domnului" Pucios) este simultan "Fecioara-Logotokos" şi "Fecioara-Theoforos" (Născătoarea de Cuvânt, Fecioară şi Purtătoarea de Dumnezeu, Fecioară, dar totodată şi Fecioara-Născătoare de Fii. Deci, până la Verginica (anii 1955-1980), Hristos, n-a avut nici un cuvânt de spus, căci Cuvântul se naşte din Verginica între anii 1955-1980, ani în care ea a trâmbiţat pe pământ. Iar acum, la trimiterea "duhului Verginicăi" pe pământ, "Cuvântul" Pucios se naşte a patra oară, după ce se mai născuse a doua oară în Maria (în anul 1982) şi în Mihaela, a treia oară (în anul 1990) :

" Eu sunt Cel ce M-am născut trup din Fecioară, şi cuvânt, din Verginica, fiica Mea cea de la sfârşitul tainei Mele pe pământ, taină ascunsă în veacuri, pe care nici îngerii nu o ştiau, şi pe care dacă o aude azi cineva cu greu o poate crede şi înţelege. Cu câtă taină am lucrat Eu şi cu Tatăl când M-am născut trup din Fecioară! Cu câtă taină, până ce taina a fost aflată de tot pământul! O, cu câtă taină am lucrat şi azi, după cum era scris, la venirea Mea cea de a doua când M-am născut cuvânt din Verginica! [...] Eu sunt cu zi de naştere, cu sărbătoare de naştere vin în cartea ta, Verginico, fiică fecioară, în care s-a născut cuvântul Meu în vremea de sfârşit a tainei Mele între oameni. M-am născut trup din Fecioara mama Mea, şi din tine cuvânt, şi am rămas cuvânt în mijlocul poporului tău pe care l-ai născut din cuvântul Meu în tine, căci dacă M-am născut cuvânt, iată, Cel ce Se naşte este, şi Se naşte Cel ce naşte; Se naşte şi naşte, Se naşte ca să nască fii Cuvântul, şi seminţia Mea va fi ca stelele în veci, Verginico, fiică născătoare de fii.[…] – O, fiică iubită, Verginica Mea, ce taină este taina cuvântului tău cel luat din Mine!" (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 7-01-1997)

Deşi a murit de mult, Verginica este veşnic vie Fiică a "Dumnezeului" Pucioasei, la mare concurenţă cu alţi "dumnezei" mincinoşi care mereu se ridică peste Dumnezeu:

"Verginico, trâmbiţa Mea pe pământ şi în cer! Cine, tată, mai crede că toţi cei vii sunt vii pe pământ şi în cer? Cine, tată, mai crede în Scripturi? Cine, tată, cine, când atâţia dumnezei se ridică peste Dumnezeu, iar Dumnezeu, Unul este. O, fiică veşnic vie, plânsul tău plânge în Mine, […]” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 12-02-1997)

Verginica, Fiica "Domnului" Pucios, a fost proorocită cu lucrarea ei şi de către David regele, şi de Matei evanghelistul, dar oamenii tot nu pricep această taină:

"... Ah, Verginico, dacă tu cauţi în sfânta Scriptură, vei găsi cum a proorocit David şi Matei evanghelistul şi cum s-a lucrat şi cum se lucrează şi astăzi, prin Duhul Sfânt. O, fiica Mea, multe descoperiri s-au descoperit, şi tot nu pricep oamenii. Verginico, acest vas pe care tu îl vezi, a fost la începutul legii şi acum. " (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 7-01-1966)

Fiica "Dumnezeului" care a grăit la Pucioasa este chemată să-i grăiască poporului pucios întrebarea pe care El a grăit-o prin graiul Verginicăi: "de ce nu ascultă de graiurile Lui?":

"... Verginico, spune tu, fiica Mea, poporului acesta la care Eu am grăit, că Domnul le-a pus întrebare: de ce nu ascultaţi de sfaturile Mele? Eu i-am numit pe ei fiii Noului Ierusalim, fetele Noului Ierusalim, popor al cortului sfânt, popor al Noului Ierusalim, dar ei Îmi sunt plini de tină şi acum, după atâta vreme de profeţie." (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 7-01-1966)

"Dumnezeu"-Fiul S-a întrupat în Fiica Sa, Verginica, pentru a doua oară:

"Vasul Meu, când Domnul Iisus l-a pregătit pentru acest cuvânt, nu avea decât pe mămica sa lângă ea [...] Şi cât avea fiica aceasta? Avea nouă ani, şi a mers aşa, în această pregătire, până în anul 1955. Până atunci, numai am pregătit-o. Dacă era o căldare să se vadă această pregătire, nu ar fi fost pe pământ frumoasă ca aceasta. Dar nu e căldare, ci e trup, şi în trupul acesta sălăşluieşte Dumnezeu." (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 21-06-1973)

Dar când Verginica a murit, "Dumnezeul" care sălăşluia în trupul ei n-a mai înviat a treia zi, nici în a patra, nici măcar mai târziu. După şapte ani, Verginica a fost dezgropată şi apoi reînhumată în cimitirul de la Glodeni, unde se odihneşte alături de mama şi de surioara sa, "proorociţa" Maria. Acolo sunt aşteptaţi şi ceilalţi "dumnezei" pucioşi, fiecare la vremea sa şi la căsuţa sa de odihnă, căci amurgul Zeilor Pucioşi deja a venit, iar asfinţitul este aproape.