Citat:
În prealabil postat de AndruscaCIM
Oh nuuuuuuuu, mi se pare normal sa duc dorul a tot ceea ce este romanesc ( excepting gropile si drumurile proaste, manelele, gratarele zgomotoase si aglomerate...etc), insa desi cautam ceva...ducem lispa si la ce am lasat frumos in urma, practic lasam ceva in urma din sufletul nostru si castigam alte lucruri la fel de frumoase. 
Da, mie imi lipseste Ortodoxia, Iasiul, Judetul Neamt, Manastirile si Bisericile, banca din Sighisoara de sus de la cetate, aleile pavate, Sibiul...dar oare nu toti strainii care aleg sa migreze spre alte taramuri, duc dorul lucrurilor frumoase din trecutul lor.
...
Cine suntem???? Suntem noi, cu amintirile noastre, cu dorurile noastre...si cred ca pana la urma si romanii care pleaca din orasul natal pentru a locui in alta parte a tarii, se gandesc cu drag la locurile si amintirile legate de orasul lor si de trecut..... |
Am iesit putin in afara de tara, dar durerea si trauma mea au fost prea mari si abia am asteptat sa ajung 'acasa'. Durerea mea a fost legata de sentimentele mele in raport cu realitatea lor. Am crezut ca suntem persoane bine educate , cu principii si chiar mai mult o viziune autentic crestina, chiar neo.. crestina in principii si practica.Am ajuns intr-o tabara neoprotestanta in Elvetia unde am respectat cu stictete toate regulile, adica ne-am straduit pana la absurd.Sentimentul de umilinta,de injosire, de dispret din partea acelei comunitati m-a facut sa-mi doresc foarte mult sa ajung acasa. Da, erau 'superiori' din toate pc. de vedere.Aveau avantajul de a trai intr-o in cea mai prospera si civilizata tara, intr-o comunitate pur crestin neoprotestanta cu familiiile si locuintele si serviciul si toate in comun ca si primii crestini.Cam acesta era scopul de a se izola de lumea atee si de a trai si a-si educa copiii in alta atmosfera, deci sub alta influenta decat materialismul darwinist si alte influente pagane.Cu toate ca am dorit foarte mult sa fim la inaltimea asteptarilor lor si chiar am facut tot ceea ce eram in stare la nivelul nostru de cultura si pricepere, totusi , nu toti cei din grup au putut intelege asteptarile lor.Unele persoane erau poate prea gurmande( sau pofticioase) si au indraznit sa-si puna 2 portii de mancare. Eu am indraznit sa pun un sedwichi in buzunar pentru copil, altii au dorit sa faca excursii prin imprejurimi( ceea ce a creat mare panica)altele au indraznit sa-si dea sutienele jos pe pajiste.Altii au cules flori din spatiul protejat( considerat infractiune), copiii au luat fructe( de pe jos) si au folosit jucariile altora nefiind garduri ceea ce a creat mari scandaluri( romanii fura).Am ajuns in diferite posturi pe care nu le mai experimentasem si nu din rea vointa si nici din prostie ci poate din lipsa de experienta am fost desconsiderati si priviti ca niste ciudatenii si infractori.Eram mereu in colimatorul lor, ne era studiata orice miscare si gest. Chiar si 'darnicia in cutia milei" ne-a fost analizata.Umilinta a fost maxima. Atat in randul neoprotestantilor , cat si a nativilor cu care am luat contact.O asemenea umilinta este greu de imaginat. In primul rand esti privit tu ca om, dar si ca grup etnic.Porti povara tuturor celor de o etnie cu tine, mari si mici.Ne-am separat de toti si de toate, am incercat sa ne pastram demnitatea, cat de cat, si sa o stergem acasa cat de repede.Am avut si nenorocirea cu biata noastra "Dacie" careia i s-a fisurat motorul si care nici macar nu era a nostra a avut tot felul de probleme:ba i s-a distrus un pneu, ba i s-a fisurat blocul motor ,VA IMAGINATI PRIN CE-AM TRRECUT. Costa mai mult remorcatul decat valoarea masinii.Cand ne-am vazut in Ungaria am avut sentimentul ca suntem acasa. Am platit la un 'service' si ni s-a reparat defectiunea. Cand am ajuns la Oradea si pe Piatra Craiului,desi ne-au zburat capacele la pneuri din pricina drumurilor dezastruoase si a lipsei de marcarje,sotul meu s-a simtit cel mai fericit si motivat om de pe fata pamantului.
Nu am mai avut nici o dorinta sa iesim 'afara'.