[vsovivi]

N-a ținut Domnul pe nimeni cu forța, cine nu crede mai bine să plece decât să hulească; așa au plecat mulțimile când le-a spus:

„Dacă nu veți bea sângele Meu și nu veți mânca trupul Meu, nu veți avea parte de Mine, și nu vă veți putea mântui” (citat aproximativ din memorie)

Cine nu s-a poticnit atunci? Pănă și apostolii se mirau și se împotmoleau și nu mai le venea ușor să-L urmeze...

Deci dacă trei fete cucuiete se răzgândesc și se reîntorc acolo unde le-a plăcut lor mai mult, asta este spre a proba Dumnezeu aurul, iar dacă aurul încercat în foc se dovedește plumb de Amazon, atunci se scufundă, n-ai ce să-i faci, numai untdelemnul se ridică deasupra apei... și unde se scufundă, în ce se scufundă plumbul? În sărbătoarea de Jubileu... firește. Și iată ce mari și multe aplauze primesc ele de la alte amazoane care Jubilează și ele, fericite că au mai scos pe cineva de sub proorocie și sfințenie, zicând că le plângea pe ele că erau ținute sclave pe plantațiile lui faraon și acum se bucură alături de Moise. Deci aceiași mângâiere viceversată, aplicată între cornițe, cu milă multă de păcate și bucurie de răul Domnului. Bucuria răzvrătirii. Bucuria necredinței.

Sigur că nimănui nu-i place să lucreze când e mai ușor să furi. E umilitor să lucrezi aproape pe nimic. Când unele pisisici câștigă într-o oră cât altele într-o lună sau într-un an. Și cu banii câștigați câte nu poți face... de exemplu „milostenie”. Te milostivești nu-i așa cu lacrimi de crocodil de alte pisici... mici, mici... care încă n-au făcut ochi. Le sunt pleoapele lipite din pricina urdorilor... dorilor.

Dar pe mine mă miră aplumbul și râvna și bucuria pentru sărbătorirea cauzelor pierdute, aplumbul celor ce fac lucrul dracului, așa ca niște demoni ce lucrează pentru satisfacție, adică îi scot pe credincioși de sub sfintele proorocii ca să-i umple până la sațiu cu proorociile lor mincinoase, adică vorbindu-le de fericirea ce or s-o primească de la gLume... da, marea și multă fericire:

-burdel,
-beție
-tirania și plăcuta teroare a puterii masculului
-arta seductivității feminine
-mâncare, pofte, plăceri,
-viclenia aristocrată a viselor deșarte pline de putoareoare
-cariera, bogăție și dragoste hoțbitocească plină de adultere, pismă și răzbunări.

Le urez drum bun tuturor care vor să se reântoarcă la obiceiurile fățarnice ale lui nenia și ale lui tanti grijania...

Drum bun și cale bătută căci drumul ce duce la iad e pavat cu aplauze și cu bune intenții și vă așteaptă gloatele desfrânate ca să sărbătoriți jubileul. E special pregătit pentru voi așa ca o onomastică sau ca un majorat sau ca iată:

Victoria Cocomunismului... aia plină de maturitate și înțelepciune bătrânească și tovărășască plină de bătrâni înțelepți.

Vă așteaptă sultanul cu brațele deschise! De acum vă puteți exersa în arta sulimenizării...

În realitate și adevăr e vai de voi cei ce vă scuturați de vină și de duhul proorociei ca să puneți peste voi „fericirea”.

Dar eu ce să vă fac dacă nicicum nu vreți să pricepeți că nu a mințit Cuvântul lui Dumnezeu? Măcar atât pot să vă spun că mai bun ca voi nu sunt ci mai păcătos că eu trădez zilnic și lepăd zilnic prin sute și mii de îndoieli și statorncii în aristocrație și minciună, căci dacă ai disprețuit pe aproapele tău, iată ai și lepădat pe Dumnezeu... sau ai gândit ca să te îndoiești deja ai și săvârșit păcatul ispitei.

Și la toate asta iată se acordă medalia de demnitat și de onoare: CURAJ! (nu te teme, te voi ajuta, așa, exact ca la botezul ăla de la majorat, sau ăla de dinaintea nunții sau ăla de la 50 de ani de căsătorie... dar ce a făcut soțul sau soția întretimp nu mai contează... de ce? Pentru că nia Jean boxează... firește.)