[mariamargareta]

201. Zeii Pucioşi – învinşi de "Aglaia , Euphrosyne şi Thalia" (I)

Liderii pucioşi, neneaca Mihaela şi nenicul Nicuşiţă, sunt de-a dreptul sideraţi de situaţia de Zugzwang în care au fost târâţi pe neştire şi pe neaşteptate de către cele trei tinere fete, care le-au dat recent cu flit şi i-au lăsat cu ochii în soare. Puşi cu botul pe labe, cei doi Zei Pucioşi nu se mai simt deloc a fi Zmeii zmeilor, cum se credeau până nu demult, ci stau sideraţi de curajul "nesăbuit" al celor trei graţii, care au reuşit să le scape printre degete. Stau blocaţi, dar se consolează cu gândul că mai au sechestrate pe plantaţiile lor spirituale de la Pucioasa şi în hambarele lor duhovniceşti de la Târgovişte destule Ilene Cosânzene, dintre care unele încă par a le fi foarte fidele. Stau pe gânduri şi îşi ling rănile, tânguindu-se în "Cuvinte" meşteşugite cât de mult îi dor "ranele cele proaspete" făcute de cele trei dezertoare ale "raiului" pucios şi temându-se că exemplul lor ar putea fi contagios, pentru că de acum încolo, începutul fiind făcut, "nu se ştie de unde sare iepurele". Găsesc însă resurse de a se îmbărbăta singuri şi a spera că încă nu e totul pierdut:

"Pace vouă! O, pace vouă, ca să puteţi îndura toate câte pe neştire, pe neaşteptate apasă peste pacea coborârii Mele cuvânt peste pământ acum, la sfârşit de timp! Amin." (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 11-04-2010)

Acum, cei doi Zei părăsiţi de soartă se concentrează să-şi adune puterile şi să păstreze o aparenţă de pace în staulul în care au mai rămas destui asini amăgiţi, despre care ei speră că le-au rămas credincioşi şi fideli, pentru că şi-ar fi înţeles mai bine rostul venirii şi şederii lor în "lucrarea Cuvântului" Pucios de la Noul Ierusalim. (Dar dacă ar şti ei ce e în inima fiecăruia dintre cei care îi slugăresc acum, şi-ar scuipa în sân):

"Eu, Domnul Cel înviat, am grijă de pacea voastră, că mult Îmi trebuie ea pentru venirea Mea cea de azi, pentru putere în voi ca să daţi voi putere poporului Meu cel binecuvântat, celor care şi-au înţeles venitul şi statul lor şi lucrarea cuvântului Meu şi buna lor credinţă şi credincioşie pentru Mine şi pentru voi, copii străjeri din partea Mea în calea cuvântului Meu, şi apoi peste poporul Meu cel binecredincios!" (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 11-04-2010)

Cele trei amazoane fugare n-au mai voit să fie asine cu două picioare în ograda liderilor pucioşi, nici să stea la jug, nici să ducă sub ameninţarea biciului mai mult decât se poate, nici să le ducă Zeilor Pucioşi poverile în spinare:

"Nu vrea omul să fie purtător de Dumnezeu. [...] Ar fi să fie omul purtător de Dumnezeu asinul cu două picioare, dar nu vrea omul să fie măgăruş ca să ducă sarcinile Stăpânului său Dumnezeu sau să-L poarte pe Stăpânul său pe spatele său [...] şi dă din picioare înaintea celui ce nu ar da să-l poarte. Iată, mai înţelept pentru supunere este animalul, mai iubit se face un asin care duce sarcinile stăpânului său şi care nu-l părăseşte pe stăpânul său, care-l mai pune şi la jug, şi sub greu, şi aşa îşi dovedeşte el credincioşia şi nu-şi deschide gura ca să-şi înjosească stăpânul, ci îl ascultă, iar când stăpânul îi cere chiar şi sub bici mai mult decât dă el slujire, el se opinteşte atunci şi se jertfeşte şi mai mult, şi nici aşa nu-şi părăseşte stăpânul şi nu-l ceartă şi nu se supără pe el, ci îl ascultă şi stă în slujirea lui cu credincioşie, căci semeţia este departe de el şi de firea lui cea supusă pentru stăpânul său." (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 11-04-2010)

N-au voit să fie măgăriţele liderilor pucioşi, dar au fost în schimb nărăvaşe, au fost nerăbdătoare, au fost necuviincioase, şi ce rău le va părea în ziua în care liderii pucioşi îşi vor sărbători singuri slava lor! Dau acum din mâini şi din picioare, jubilează de bucurie că au scăpat din lagărul de exterminare pucios, în loc să le sară minţile din cap pentru ce-au făcut, aşa cum le-ar dori din toată inima liderii pucioşi să li se întâmple:

"Sunt vorbe mari cele ce Eu grăiesc, şi le grăiesc pentru cei nărăvaşi în mijlocul poporului Meu cel de sub sarcina Mea, căci sunt şi din cei ce dau din picioare şi fac şi mai anevoioasă povara Mea, dusă cu cei ce Mi-o poartă ca să-Mi îngrijesc un popor. O, ce rău îţi va părea ţie, celui nerăbdător, celui necuviincios, ce rău îţi va părea în ziua slavei, în ziua bucuriei şi a durerii! Acum dai din picioare şi din mâini şi dai să jubilezi pentru voia ta şi nu a Mea, căci altfel ţi-ar sări minţile pentru ce Mi-ai făcut, dar atunci vei vedea, şi te va durea adânc." (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 11-04-2010)

După ce au mărturisit cât de sublimă e "lucrarea pucioasă", fie şi prin răbdarea supraomenească de a suporta ani de zile măgăriile liderilor pucioşi, cele trei graţii care "au zdruncinat prin neascultare şi prin răutate bărcuţa salvării" de la Pucioasa "fac bucurie celor necredincioşi", care abia aşteaptă veşti proaspete de la "vânzători", de la fiii cei necredincioşi şi răzvrătiţi pe "stăpânii de sclavi" de la "Noul Ierusalim":

"Acum te hrăneşti cu necredinţa ta, cu care dai în Mine şi în tine, după ce atâta vreme M-ai mărturisit, măcar prin statul tău în staulele Mele, dar atunci nu va mai fi necredinţă, şi veţi sta unul faţă cu altul voi, cei ce aţi zdruncinat prin neascultare şi prin răutate bărcuţa salvării, lovind în crucea biruinţei Mele, după ce diavolul v-a tras din bărcuţa Mea. O, aşa se bucurau şi cei ce M-au răstignit, dar vai, câtă durere a venit apoi peste ei, peste conştiinţa lor cea grea! O, Eu ştiu de ce bucurie a ta grăiesc când spun aşa, căci tu faci bucurie celor necredincioşi, care nu se îndură pentru numele Meu să se apropie de slava Mea şi să scape de slava lor, care ca pleava va fi luată de vânt curând, curând, şi iată, aşa Mă vând bucuriei celor necredincioşi fiii cei răzvrătiţi, care n-au învăţat de ajuns de bine statul lor cu Dumnezeu pe pământ." (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 11-04-2010)

Dar de ce au fugit unde au văzut cu ochii toţi cei care au dezertat în ultima vreme din "raiul" ierusalemitean? Ei n-au avut destulă lepădare de sine. Ei s-au ofilit la cuget pentru că n-au primit (nu li s-a dat) întâietate "între fraţi şi peste fraţi" de la liderii pucioşi (care şi-au păstrat-o neştirbită, toată numai pentru ei). Ei au avut duhul cel rău al îngâmfării. Ei au avut duhul părerii de sine, care i-a făcut să dispreţuiască părerile şfinte şi imperative ale liderilor pucioşi. Dar mai ales, lor nu le-a mai plăcut să fie măgăruşi biciuiţi şi cocoşaţi de sarcinile stăpânilor lor, ci au tânjit către alte plăceri:

"O, cât de slăvit am grăit Eu mereu în mijlocul poporului Meu, dar cel ce nu a dat să se lepede de sine s-a voit mare, şi numai cei ce se vor mai mari decât ceilalţi, numai aceia pleacă dacă ei nu-şi capătă întâietate între fraţi şi peste fraţi, şi acesta este duhul cel rău al îngâmfării, duhul părerii de sine, care ca o seceră ascuţită taie mersul celor neînţelepţi pentru statul lor cu Dumnezeu, căci omului îngâmfat nu-i place să fie măgăruş de sarcină, ci îi place altfel." (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 11-04-2010)