[Doriana]

În prealabil postat de Heurtebise

Condiţiile principale prin care se poate cunoaşte adevărata glosolalie sau vorbirea în limbi:

1. Cel care vorbeşte într-o limbă insuflată să fie înţeles de toţi cei străini care sînt de faţă (Fapte 2, 1-13).

Uneori da, uneori nu:

"Pentru că cel ce vorbeşte într-o limbă străină nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; şi nimeni nu-l înţelege, fiindcă el, în duh, grăieşte taine."

În prealabil postat de Heurtebise

2. Cînd cineva vorbeşte într-o limbă insuflată între localnici, care nu cunosc lucruri străine, cum a fost cazul din Corint, este nevoie de un alt dar, de acela al tălmăcirii, fără de care vorbirea în limbi este o vorbire în vînt şi o nebunie (I Corinteni 14, 23).

Partial adevarat:

"dacă nu e tălmăcitor, să tacă în biserică şi să-şi grăiască numai lui şi lui Dumnezeu"

deci, cand nu e talmacitor, Sf Ap pavel recomanda sa se vorbeasca incet, in rugaciune, nu in fata multimii.

În prealabil postat de Heurtebise

3. Darul vorbirii în limbi nu a fost dat Bisericii pentru totdeauna, ci a fost dat numai la începutul creştinismului spre a trezi pe păgîni şi pe iudei ca să creadă în Hristos. Apostol Pavel a arătat că darul vorbirii în limbi va înceta în Biserică (I Corinteni 13, 8).

Am mai vorbit despre asta.
"Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa."

Acolo scrie ca si cunostinta [stiinta] se va sfarsi. Daca pentru tine s-a sfarsit cunostinta, ce pot sa spun...Sa inteleg ca a venit Cel ce este desavarsit ?

În prealabil postat de Heurtebise

4. După ce am crezut în Hristos că este Dumnezeu adevărat, nu mai avem nevoie de vorbirea în limbi, deoarece limbile sînt semn, nu pentru credincioşi, ci pentru cei necredincioşi (I Corinteni 14, 22).

Si despre asta am mai vorbit. Dau copy-paste sa nu ma mai repet:
Limbile sunt un semn pentru necredinciosi; pentru cei credinciosi sunt ceva obisnuit, credinciosii nu au nevoie de semne ca sa creada.

În prealabil postat de Heurtebise

5. Chiar la începutul creştinismului darul vorbirii în limbi a fost unul din darurile cele mai mici în Biserică faţă de cel al proorociei (predicii), al tălmăcirii, al dragostei şi altele care erau superioare. Despre aceasta zice Sfîntul Apostol Pavel: De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător (I Corinteni 13, 1).

E intr-adevar darul cel mai mic si tocmai de aceea cel mai frecvent .Iar dragostea este mai mare ca el. Asta nu inseamna ca a disparut.

În prealabil postat de Heurtebise

Le-am copiat din predica Parintelui Cleopa ca tot mi-a cerut "penticostalulmantuibil" un argument oricat de fragil; eu cred ca am adus un argument mai mult decat solid.

Chiar imi pare rau pentru parintele Cleopa...