Incerc sa-mi dau si eu cu parerea, desi am spus ca implicarea in astfel de probleme e mult prea delicata ca sa ne putem feri de subiectivism si influente, fie ca vin de la altii, fie ca ii influentam pe ceilalti cu parerile noastre.
Sfanta impartasanie, oricum ar fi, nu trebuie tratata cu usuratate, dar in ultimul timp "politica" bisericii a fost aceea de a nu-i "speria" pe credinciosi, trecandu-se mai usor peste canoane, cu scopul de a "indrepta" pe parcurs pe credincios, care, daca are inima curata, se induhovniceste si intelege mai tarziu si insemnatatea sf. impartasanii si bunatatea Lui Dumnezeu.
Ca sa judecam noi pe cei care se impartasesc des, sau pe cei care nu sunt indeajuns de pregatiti sa primeasca jertfa Mantuitorului, nu se cade, dupa parerea mea. Dumnezeu lucreaza altfel cu fiecare dintre noi si ne tot trimite semne si incercari. Daca avem bunavointa sa ne apropiem si cu sufletul, nu numai cu vorba, asta depinde de osteneala noastra si nu de faptul ca... suntem coplesiti de problemele vietii. Pentru indeplinirea unei slabiciuni sau bucurii oarecare, ne facem timp, nu avem motive sa amanam sau sa ne eschivam. Daca e vorba sa oferim macar un sfert de ora in fiecare seara inainte de culcare, pentru rugaciune si cateva ore in fiecare duminica la sf. liturghie, e mult mai complicat... Totusi, abia dupa ce vom fi savarsit aceste mici "jertfe", vom ajunge cu timpul sa ni se para toate, usor de trecut, fie ca-i vorba de post, fie de iertarea dusmanilor, fie de rabdare si tarie in trecerea peste cele care altadata ne umpleau de manie!... Abia atunci, "strategia" duhovnicului fata de credincios, si-a aratat rodul, iar asta trebuie sa fie si sa ramana numai intre ei doi si Sf. Treime; omul dinafara, nu are ce cauta sa judece sau sa-si dea cu parerea daca e bine sau nu si cum ar trebui procedat!... Parerea mea!