Din câte înțeleg, dv susțineți că prin venirea Mântuitorului porunca a 3-a (a 4-a) este desființată, iar repausul duminical este poruncă a Bisericii și nu efect al Decalogului.
Eu susțin că ceea ce s-a desființat este Sabatul. Una este să spui "Sabatul a fost desființat" și alta este să spui "Una din porunci a fost desființată".
Argumentul major pe care mă bazez este acela că Biserica nu are competență să modifice poruncile lui Dumnezeu, ci numai poruncile ei. Spre exemplu, Biserica este în drept să hotărască să nu mai postim vinerea, ci să postim joia, dar nu este în drept să hotărască, de exemplu, că a fura este un lucru plăcut lui Dumnezeu.
Deosebirea la care mă refer este destul de explicit tratată în CBC:
2190. Sabatul, care reprezenta desăvârșirea primei creații, este înlocuit de duminică, ce amintește noua creație, inaugurată la Învierea lui Cristos.
2191. Biserica celebrează ziua Învierii lui Cristos în a opta zi, care e numită pe bună dreptate Ziua Domnului sau duminica102.
Sursa:
http://www.catehism.ro/CBC_072.htm#I
Deci, formularea este: "Sabatul este înlocuit" și nu "Decalogul este parțial desființat".
Argumentul pe care vă sprijiniți este că porunca respectivă ar avea caracter ceremonial, și nu moral ca celelalte. Dar eu cred că respectarea Zilei Duminicii nu este numai o ceremonie, ci ține de respectarea lui Dumnezeu, care e culmea problemei de morală. De aceea această poruncă închide setul de legi referitoare la "omul și Dumnezeu". Urmează cele referioare la "omul și omul". Știm că au fost două table diferite, iar aceasta e ultima de pe tabla cu numărul 1.