Citat:
În prealabil postat de cristiboss56
Până una alta , ești tu oare deacord ca malahienii , fumătorii activi , curvarii . . . să se împărtășească la grămadă cu cel nevoitor, smerit și luptător deschis păcatului ? Nu, nu cred ! Să nu cădem în înșelare și chiar mai mult de atât !
|
Eu chiar nu inteleg in ce masura postarea asta a ta este un raspuns la a mea.
Cei care fac pacate grave trebuie sa se spovedeasca, bineinteles. Si cum zice Noesisaa, daca nu au intentia sincera de a se lasa de ele, nici spovedania nu are sens pentru ei. Spovedania presupune pocainta (adica metanoia, intoarcere la Dumnezeu).
Alt aspect, lasand la o parte faptul ca aceste pacate opresc de la impartasanie (poate doar in afara fumatului, aici avem opinii diferite): aceasta intrebare imi suna ca cea a lucrarorilor in vie care au venit de dimineata: pai de ce Doamne cei care au venit mai tarziu (deci au facut mai putina treaba) primesc acelasi salariu??
Cine suntem noi sa il judecam pe cel de alaturi, sa zicem: de ce asta care se cearta regulat cu nevasta sau se enerveaza pe copiii sau are crize de depresiune sau mai stiu eu ce (desi se spovedeste si lupta), sa se impartaseasca mereu ca mine care nu am aceste patimi?
De unde stim noi copiii cuminti ca nu suntem mai pacatosi decat unul care are pacate mai vizibile (dar de care se pocaieste si incearca sa se indrepte)? Poate noi suntem mai mandri, mai nesimtitori, mai grosi la obraz.. stiu eu? Pacate mai subtile, care ne ingroasa sufletul mai tare decat unuia care face pacate mai vizibile, mai grosiere, dar se caieste de ele.
Intr-adevar, impartasania nu este coronita. O primim si ca sa ne apere de ispite si sa ne ajute in lupta duhovniceasca. Daca suntem mai inclinati spre pacate, cu atat mai mult avem nevoie de ea. Uite-te ce scrie si in rugaciunile de la impartasanie: ne rugam sa ne fie pavaza uimpotriva pacatului...