[sophia]

Conform canoanelor, pentru impartasit trebuie urmatoarea pregatire:
1. post alimentar - in perioada de post 1 saptamana cel putin, in rest 3 zile, plus miercuri si vineri (si luni ?). Nu stiu de ce spunea cineva aici ca postul din cele 2-3 zile din saptamana este aleatoriu. Macar cand vrei sa te impartasesti trebuie sa-l tii.
Trebuie ajunat sambata. Exact n-am inteles notiunea. Ce fel ai voie sa mananci sambata? Si da, de la ora 12 in sus nu mai ai voie nimic.
Am inteles ca si duminica dupa slujba trebuie sa tii post in mod normal.
Deci raman marti si joi sa mananci normal. Nu stiu luni. Am inteles ca numai la manastiri se tine lunea post.

2. abstinenta trupeasca - sambata, duminica (dupa slujba), miercuri, vineri si la fel cu semn de intrebare luni. Este de fapt regula normala pentru cei casatoriti, dupa scriu monahii si canoanele.
Ramane deci: marti si joi.

3. pregatire sufleteasca: rugaciune, linistire suflet, impacare, iertare etc.

4. spovedanie

5. La astea se adauga: iubire de aproape (fapte de milostenie), mers regulat la biserica.

Daca in timpul saptamanii mai sunt liturghii (sarbatori) 1-2, postul de orice fel se intinde pe toate cele 7 zile.
Concluzia este: ca sa ne impartasim mereu trebuie fie sa ne dea parintele dezlegare de toate, fie sa traim la manastire.

Acum exista si exceptii: oameni care sunt oricum vegetarieni hotarati, altii care nu sunt casatoriti si nu au relatii trupesti (in lume).

Preotii (ca s-a pus intrebarea): scrie ca ei trebuie sa se impartaseasca la fiecare liturghie si trebuie sa fie pregatiti pentru asta (post alimentar si de la sotie, spovedit). Cum se realizeaza asta, nu stiu. Trebuie sa aibe duhovnic langa ei mereu, iar de sotie nu mai vorbesc.

Problema cu pacatele:
- nici eu nu consider fumatul pacat care sa impiedice impartasitul. Fani a explicat f.bine. Nu sunt fumatoare, urasc fumatul si ma deranjeaza fumul.
Totusi nu vad in fumat un pacat in sensul definitiei teologice.
Il pun cam pe aceeasi treapta cu baticul la femei, sau cu sapunul parfumat.
Sigur partea cu efectul nociv asupra sanatatii ramane.
Dar vorba unora: ar trebui asa opriti de la impartasit si cei care beau cafea, sau mananca ciocolata, sau mai stiu eu.
- m-a socat citatul din Nicolae Cabasila, cu pacatele de moarte. Mania pacat de moarte? Dar este cineva care nu se enerveaza, nu se supara niciodata in viata asta nebuna. Ma iertati ca spun, dar asa un om s-ar chema "nesimtit".
Ah, da, la manastire se poate. Dar si acolo sunt certuri, oho!
Am acum in fata carticica mea veche cu rugaciuni si povete.
Scrie acolo despre porunci, pacate si fapte de milostenie (trupesti si sufletesti).
Exista acolo mai multe grupe de pacate.
Cele mai grele sunt cele impotriva Duhului Sfant: necredinta, ura impotriva Domnului si deznadejde.
In grupa de pacate strigatoare la cer sunt: ucidere, desfranarea, oprirea platii, asuprirea vaduvelor, batjocorirea parintilor, sinuciderea.
Abia la sfarit sunt pacatele zise de capetenie: mania, lacomia, iubirea de arginti, lacomia, invidia,mandria, lenea.

Si acum spuneti voi, cine le face pe toate cum scrie si este perfect, ca sa ia impartasanie zilnic, sau macar saptamanal? Nimeni.

De aceea spun ca trebuie lamurit la nivel de patriarhie si mai sus, sinod, acest aspect.
Ori Htistos s-a jertfit pentru toti si a avnit mai ales pentru cei ce au nevoie de El si aceia sa fie lasati sa-L ia mereu, ca pe un medicament, ori este asa cum spuneau si altii aici "coronita" pentru cei mai buni dintre noi, si atunci sa mearga ei si atat, la impartasanie.