Citat:
În prealabil postat de ginabadea
Am o problema cu aceste ganduri care nu-mi dau pace. M-am rugat la Dumnezeu si la Sfanta Fecioara sa dea un copil si dupa fff putin timp mi l-a trimis. Bucuria a fost enorma cand am vazut testul pozitiv, pentru o clipa am simtit binecuvantarea lui Dumnezeu peste viata mea fara culoare pana atunci.
Acum sunt insarcinata in 3 luni si astept sa treaca timpul cat mai repede pentru a-mi tine puiul in brate. Doar ca au aparut aceste ganduri care nu-mi dau pace si mi-e teama ca sa nu-l supar pe Dumnezeu si sa ma pedepseasca.
Cea mai cumplita pedeapsa pentru mine ar fi sa-mi pierd copilasul, nici nu vreau sa ma gandesc cat de pustiu ar fi sufletul meu atunci.
Nu este prima data cand apar. De-a lungul vietii au mai aparut si au disparut de la sine. Ma bucuram cand nu mai simteam "presiunea aia rea peste sufletul meu".
In fiecare dimineata in metrou in drum spre serviciu ascult la casti paraclisul Maicii Domnului si atunci parca ma simt putin protejata, desi simt cum imi dau tarcoale gandurile acelea si incearca sa-mi fure mintea de la ascultarea rugaciunii. Cum sa fac sa scap de ele? Sa nu mai simt aceasta povara?
|
Incearca sa le marturisesti pe cele mai sacaitoare dintre ele la spovedanie; pe celelalte, ignora-le cu desavarsire, nu incerca sentimentul de vinovatie daca stii ca nu este cazul, fireste. Din experienta stiu ca tot ceea ce deranjeaza si este vadit (marturisit) dispare de la sine.
Doamne, ajuta!
"Primeste impletirea celor bune si celor rele cu gand egal,si Dumnezeu va netezi inegalitatile dintre lucruri".