[Jane Says]

De la Sf. Ioan Gura de Aur citire:

Deci care era povestirea pe care v-am spus-o ieri? Cuvântul a fost despre pomul acela. Şi am arătat că omul ştia binele şi răul mai înainte de a mânca din pom şi era plin de multă înţelepciune, fiindcă a pus nume fiarelor, şi-a cunoscut femeia, căci a zis : „Iată acum os din oasele mele”, a vorbit despre nuntă, despre facerea de copii, despre însoţire şi despre tată şi mamă, fiindcă a primit porunca. Deci nimeni nu dă poruncă şi lege pentru ceea ce se cuvine a face şi pentru ceea ce nu se cuvine a face decât celui ce nu ştie binele şi răul.
Astăzi vom vorbi despre faptul că pomul acela s-a numit al cunoştinţei binelui şi răului, şi că omul n-a luat cunoştinţă de la el. Nu este lucru mic a învăţa şi a şti pentru ce pomul acela are această numire, deoarece şi diavolul a zis : „Ori în ce zi veţi mânca dintr-însul se vor deschide ochii voştri şi veţi fi ca nişte dumnezei, cunoscând binele şi răul (Fac. 3, 5).
Cum dar, mă vei întreba, că nu a pus în pom cunoştinţa binelui şi a răului? Dar spune-mi cine a pus-o? Oare diavolul? Da, poate vei zice, atunci când a zis „veţi fi ca nişte dumnezei cunoscând binele şi răul”. Dar îmi aduci mărturia vrăjmaşului şi pizmaşului? Şi ce dacă a zis acestea. Oare sau făcut dumnezei? Dar precum nu s-au făcut dumnezei, aşa n-au luat nici cunoştinţa binelui şi a răului.
Căci mincinos este acela şi nu grăieşte nimic adevărat „şi întru adevăr n-a stătut” (In. 8,44) . Deci să nu aducem mărturia vrăjmaşului, ci să vedem din lucruri pentru care pricină pomul se numeşte al cunoştinţei binelui si răului.
Mai întâi, de credeţi că este cu cuviinţă, să cercetăm ce este binele şi răul. Ce este dar binele? Ascultarea. Şi râul? Neascultarea. Şi ca să nu ne rătăcim cercetând firea binelui şi a răului, să căutam acestea din Scripturi. Şi cum că binele şi răul este ceea ce am spus, ascultă ce zice Proorcoul : „Ce este bun? Sau ce cere Domnul de la tine (Miheia 6,8). Spune ce este bun? Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău. Vezi că binele este ascultarea? Căci ea iese din dragoste. Şi iarăşi : „Două rele a făcut poporul Meu : M-au părăsit pe Mine, Izvorul vieţii şi şi-au săpat lor fântâni surpate, care nu vor putea ţine apă (Ierem. 2,13). Vezi ca răul este neascultarea şi părăsirea? Deci deocamdată să ţinem minte că binele este ascultarea, iar răul neascultarea, ca să putem înţelege şi celelalte.
Dar pomul acesta se numeşte pomul cunoştinţei binelui şi răului pentru că porunca referitoare la încercarea ascultării şi neascultării la el s-a dat. Adam ştia şi mai înainte de poruncă că bun lucru este ascultarea şi rău, neascultarea, dar mai pe urmă a cunoscut mai bine prin cercare. Căci şi Cain ştia că uciderea de frate este o faptă rea şi mai înainte de uciderea fratelui său.
Şi cum că ştia aceasta, ascultă ce zice : „Să ieşim la câmp (Fac. 4,8). Dar pentru care pricină îl tragi câmp, smulgând pe fratele tău din braţele cele părinteşti? Pentru ce îl duci în pustie? De ce îl lipseşti de purtarea de grija? Pentru ce îl depărtezi de vederea părinţilor? Dacă nu te temi de păcat, de ce îţi ascunzi îndrăzneala?
Pentru ce şi după ce ai făcut uciderea, întrebat fiind, te necăjeşti şi minţi? Că întrebându-te Dumnezeu : „Unde este Abel, fratele tău?” ai zis : „Oare eu sunt păzitorul fratelui meu?”. Din toate acestea arătat este că ştiind binele şi răul, totuşi l-ai lucrat. Deci precum acesta ştia binele şi mai înainte ce faptă rea este uciderea, dar a cunoscut şi mai bine după aceea când a primit pedeapsa, căci a auzit : „gemând şi tremurând vei fi pe pământ” (Fac. 4, 14); aşa şi tatăl lui avea cunoştinţa binelui şi a răului mai înainte de a mânca, deşi nu aşa clară ca după mâncarea din pom.
Dar ce să zic? Pe cele rele toţi le ştim de mai înainte de a le lucra, dar le cunoaştem mai curat după ce le lucrăm! si mult mai lămurit când suntem pedepsiţi pentru ele. Căci şi Cain ştia cu adevărat de mai înainte ce rău este uciderea de frate, dar mai pe urmă a cunoscut şi mai curat prin pedeapsa. Şi noi ştim că bună este sănătatea şi grea boala şi mai înainte de cercare, dar cunoaştem mult mai bine deosebirea dintre ele când cădem în boală.
În acest fel şi Adam ştia cu adevărat că binele este ascultarea şi răul neascultarea, dar mai pe urmă a cunoscut şi mai bine, când, gustând din pom, a fost scos afară din rai căzând din acea fericire. Şi fiindcă a căzut în pedeapsă, gustând din pom pedeapsa l-a învăţat mai bine, prin faptă, cât este de rău a nu asculta de Dumnezeu şi cât este de bine a asculta de El.
Şi din această pricină pomul se numeşte cunoştinţei binelui şi răului. Dar dacă nu firea pomului a dat cunoştinţa binelui şi a răului, ci pedeapsa dată pentru neascultare cu privire la gustarea din acesta i-a învăţa-ţi mai bine aceasta, pentru care motiv se numeşte pom al cunoştinţei binelui şi răului?
Pentru că Scriptura are obicei ca atunci când se petrece ceva într-un loc şi în oarecare vreme, de la cele petrecute să se numească şi locurile şi vremurile acelea. Şi ca cele zise să se facă mai luminate vă voi aduce o dovadă.
Iacov oarecând a săpat nişte puţuri. Pe aceste puţuri vecinii s-au ispitit să le strice; şi de aici s-a făcut o oarecare vrajbă. Atunci unul din puţuri s-a numit vrajbă. Nu pentru că puţul vrăjmăşuia, ci pentru că la el s-a făcut vrajba. Aşa şi pomul acela se numeşte al cunoştinţei binelui si răului, nu pentru că el avea cunoştinţă, ci pentru că la el s-a făcut arătarea cunoştinţei binelui şi a răului.
Şi Avraam a săpat puţuri şi la vrăjmăşuit Abimelec (Fac 21, 32). Apoi s-au adunat, au potolit cearta şi făcând jurământ unul cu altul, au numit puţul acela puţul jurământului. Nu pentru că puţul a jurat, ci pentru că la puţul acela s-a făcut jurâmântul. Vezi că nu locurile pricinuiesc lucrurile, deşi îşi iau numirile de la lucruri.
Şi ca să se facă mai luminate cele ce am zis, de nevoie este să aducem de faţă unele pilde. Iacov ,,a văzut tabăra lui Dumnezeu şi l-au întâmpinat pe el îngerii lui Dumnezeu . . . şi a numit numele locului tabără” (Fac. 32, l-2). Şi s-a numit locul acela tabără cu toate că nu era nici o tabără acolo, doar fiindcă a văzut-o.