Cat parintele Arsenie era la Prislop, socrul meu a ramas trei luni de zile la manastire si a lucrat. Intr-o zi, vine un cetatean pe numele lui Ilie, bolnav. De la intrarea in manastire, parintele, care era sus pe un deal, l-a intampinat cu intrebarea: "Cum e Ilie, asa-i ca-i pacat?". Omul acela se impartasise cu nevrednicie. A vazut ca toata lumea merge la impartasit si s-a dus si el, beat. Si pe urma s-a aprins impartasania in el si a alergat la toti medicii, in toata tara, si nimeni nu-l putea ajuta cu nimic. Si atunci, a auzit de parintele Arsenie si s-a dus la manastire. Si parintele i-a spus si pe nume, si i-a spus si ce pacat a facut, fara sa-l fi vazut pana atunci. Parintele i-a dat indrumare ca trebuie sa ramana la manastire trei luni, ca sa poata fi lecuit. Dupa o luna, omul s-a dus la parinte si i-a spus: "Eu vreau sa merg acasa la copii si la nevasta". Parintele i-a spus: "Nu te duce, ca nu te-ai vindecat". "Ba, eu vreau sa ma duc." "Mai, iar te-apuca, stai aici, ca inca nu te-ai vindecat". Si a plecat omul si iar i-a fost rau. Cand incepea sa arda impartasania inauntru, zice ca tipa si se zbatea tulburat. Si atunci s-a intors inapoi si a ramas trei luni de zile si s-a lecuit.
Multi dintre credinciosii pe care i-am intalnit in calitate de preot de-a lungul timpului mi-au spus despre minunile parintelui. Unele dintre acestea sunt pe cat de simple, pe atat de greu de explicat. De pilda, imi spunea o doamna de la oras ca sotul ei era tare betiv si nu stia cum sa scape de aceasta patima. A fost la parintele Arsenie si l-a rugat cu lacrimi in ochi sa se roage pentru indreptarea lui. Si, intr-o buna zi, acestui om dintr-o data i-a pierit orice atractie fata de bautura...
In ultimii ani de viata, parintele Arsenie era complet detasat. Iti vorbea exact ca un trimis al lui Dumnezeu, care nici nu se plange si nici nu ia parte la bucuriile efemere ale acestei lumi. Avea o raspundere serioasa, apostoleasca, o autoritate spirituala extraordinara. Cuvantul lui iti patrundea pana in inima si simteai ca-ti cunoaste sufletul. Puterea lui duhovniceasca era de dincolo de cuvant.
|