Rugaciunea inimii nu poate fi insusita peste noapte. Este nevoie de un timp indelungat de "uzura", cand creierul este deja obisnuit cu repetarea ei si cand trecerea se face oarecum firesc. Folosirea mataniilor este un artificiu extrem de benefic, ca si cum ai aseza cate o caramida la zidul imaginar al credintei. In plus, nu se poate vorbi de rugaciunea inimii daca sufletul nu e curatat de ura, mandrie, rautate, invidie, vise de genul "vreau vila, masina, avere!" Chiar daca la inceput, toate acestea (sau doar unele) exista, pe parcursul practicii mentale a rugaciunii, incet-incet dispar. Ca si alte vicii (fumat, alcool, desfrau, etc) Deasemenea, un duhovnic experimentat si o spovedanie completa, sunt absolut necesare pentru o buna insusire a rugaciunii.
Cred ca cele mai multe detalii in privinta rugaciunii inimii le-am aflat din "Pelerinul rus", varianta audio, pe care obisnuiam sa le ascult in masina de cate ori eram singur. Sunt convins ca mai sunt si alte scrieri ale sfintilor parinti sau chiar ale unor contemporani de-ai nostri, de unde ne putem familiariza. Eu am fost multumit cu "Pelerinul rus". Asta nu inseamna ca am ajuns deja la faza avansata. Au fost cateva incercari, mai mult pentru a-mi studia propriile reactii, dar inca nu ma consider pregatit sa "imi reglez" tempo-ul inimii cu cel al rugaciunii. (A nu se confunda ritmul respiratiei cu ritmul inimii in practicarea acestei rugaciuni). Oricum, e nevoie si de conditii pentru aceasta initiere. Pentru cei care au o viata zbuciumata, cu obligatii si constrangeri independente de vointa lor, se intelege ca este mult mai greu sa se apuce de rugaciunea inimii!