Smerenia este tot una cu pocainta?
sau, smerenia produce pocainta?
ori pocainta induce smerenia in sufletul omului?
Am sa scriu un pasaj dintr-o carte a Sfintului Teofan Zavoritul, in ceea ce priveste pocainta.
Peri era un duh care a fost inselat si a cazut de la Dumnezeu, dar care si-a revenit si s-a intors in Cer, insa a gasit portile Raiului inchise.Pentru a intra in Rai i s-a spus ca trebuie sa aduca un DAR SCUMP.
Peri s-a intors pe pamint. A vazut un razboinic care era pe moarte si care plingea in timp ce se ruga la Dumnezeu pentru tara sa. Peri a luat lacrima si a dus-o in Cer. Insa portile Cerului nu s-au deschis, spunindu-i-se ca "toate virtutile de obste sint bune, dar ele singure nu pot duce la cer".
Peri s-a intors pe pamint si a vazut un barbat frumos pe moarte, alaturi de logodnica lui, care plingea.Au murit amindoi impreuna. Peri a luat o lacrima din ochii fetei si a dus-o la Cer, insa portile nu i s-au deschis. I s-a spus ca "numai virtutile manifestate in familie nu-l pot duce pe om la Cer".
Peri s-a intors pentru a treia oara pe pamint si a gasit pe cineva care se pocaia. A luat o lacrima si, pe cind se apropia de Cer, portile i s-au deschis.
Sfintii Parinti spun ca se face bucurie in Cer cind omul varsa lacrimi de pocainta, simtindu-si starea decazuta in care se afla.

Doamne Ajuta si ma iertati.