[delia31]

[quote=topcat;242570]


Luca 14
26. Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu.

draga topcat

aici acest cuvant - a uri- e un ebraism preluat de greaca veche şi, prin ea, de limbile moderne. Nu e vorba de a urî în înţelesul propriu al cuvântului, ca Iisus nu îndeamnă niciodată la ură, ci la capacitatea de a te despărţi imediat şi total de cei dragi spre a deveni adept apropiat al Domnului.

In esenta, a deveni adept al lui Hristos inseamna a te naste din nou, duhovniceste vorbind.
si ca si in cazul nasterii trupesti, fiecare parcurge singur acest proces (de schimbare a mediului intrauterin cu mediul in care traim), tot asa, nasterea intru Hristos e un proces strict personal de schimbare a launtrului in care traim ca fire cazuta si intrare in mediul harului , e un proces de restaurare a fiintei si fiecare il parcurge doar pentru sine, indiferent daca membii familiei sale trec prin acelasi proces sau nu.


a fi crestin - in sens autentic, nu doar de convenienta sociala - nu inseamna doar a afirma din cand in cand un set de principii, convingeri si credinte, ci e un proces de asimilare progresiva a harului, e o lucrare launtrica de lunga durata, destul de dureroasa, de iesire din starea de pacat si trecere in starea pentru care a fost creat initial.

Matei, care şi-a scris Evanghelia mai întâi în aramaică şi apoi în greacă, a fost conştient de riscul acestui cuvânt - a uri- şi a formulat aceeaşi teză în termeni prioritari: „Cel ce-şi iubeşte pe tatăl său sau pe mama sa, sau pe fiul sau sau pe fiica sa, mai mult decât pe Mine nu este vrednic de mine" (Mt 10, 37).

a-si uri cineva sufletul inseamna a recunoaste onest ca starea in care se afla trebuie lepadata si inlocuita.
Impreuna cu Hristos facem treaba asta, dar noi punem prea multe intrebari (ceea ce nu-i rau) dar nu lasam raspunsurile lui sa ne re-alcatuiasca.
si unul din raspunsuri e asta, ca nu putem trece peste o prapastie din doi pasi mici, trebuie sa facem un pas mare, fara reveniri ( asta inseamna "lasa mortii sa-si ingroape mortii' - lasa-i pe cei ce se cred vii fara Hristos)


iar celelalte citate la care te referi - "am venit sa aduc sabie.. "etc. se refera la disensiunile ce se creeaza intre membrii unei familii, comunitati cand unul dintre ei vrea sa se rupa realmente de starea anormala de pacat iar ceilalti vad in asta o forma de autism cultural sau schizofrenie.

Pentru fiecare membru al familiei, aceasta trecere launtrica poate fi mai mult sau mai putin dramatica. Nu inseamna neaparat sa-ti lasi familia de izbeliste si sa te plasezi egoist in alt spatiu geografic, ci doar ne avertizeaza ca din cauza aceasta vor fi disensiuni.

a prefera starea de nedesavarsire ( odata ce ai devenit constient ca Hristos pentru asta a venit intre noi , ca sa ne schimbe), a prefera pacatul si neiesirea din el, a nu-ti asuma riscul rupturii totale, de dragul unor relatii strict biologice inseamna o zbatere absurda intre niste bariere pe care ti le impui singur