Citat:
Īn prealabil postat de Marius22
Exista foarte multe modalitati de raportare la realitatea suferintei si a mortii. Doua mi-au atras atentia. Unii vad moartea doar ca pe o cale de a pune capat suferintei din aceasta lume, pierzand din vedere ca suferinta nu sfarseste intotdeauna odata cu moartea.
Pentru altii, suferinta este pierderea Duhului Sfant prin pacat, iar moartea doar o trecere, o cale ce prilejuieste impartasirea si mai deplina cu Hristos. Acestia nu uita niciodata ca Hristos a suferit moarte pe cruce, pentru ca vesnicia la care sunt chemati, sa nu fie una a suferintei.
|
As mai adauga doar un citat pe care nu l-am putut uita niciodata>Evrei 6:6(la mine>KJV)
Mereu cand ma gindesc ca il rastignim pe Hristos de fiecare data cand pacatuim imi vine in minte povestea asta:
,,Se spune ca la marginea unui sat,statea Insusi Mantuitorul rastignit pe cruce.Oamenii veneau mereu la capatul satului pt. a-i cere Domnului sa le implineasca dorintele pe care ei le aveau.Si astfel vin oameni in fiecare zi si spun: Doamne Iisuse,te rog ajuta-ma, sa imi gasesc un loc de munca mai bun, ajuta-ma Iisuse sa ma casatoresc cu un baiat harnic, da-mi Doamne o masina mai buna, o casa mai frumoasa...si tot felul de cereri.
Mantuitorul, era istovit de greutatile care i le provoca crucea, era aproape sfarsit de atata durere, insa nimeni nu venea macar cu o cana de apa,o bucatica de mancare,un gand bun,sau orice simplu gest care sa-I aline durerile.Era parasit de toti,era singur acolo rastignit pe o cruce la marginea satului, nimeni nu era interesat sa-L viziteze, ci doar atunci cand aveau trebuinta de ceva.
Iar El,mereu cu dragoste ii privea, si le zambea, si le implinea toate dorintele lor.Dar ei,in bucuria lor,fugeau grabiti spre casa, uitand si sa-I multumeasca.Mantuitorull astepta,si mereu astepta ca sa vina cineva sa Il dea jos de pe cruce, si sa-L primeasca in casa lor.Insa nimeni nu se gasea.Mantuitorul,sleit de puteri,plin de rani si sange,aproape de moarte, cu o ultima suflare ii roaga sa-L dea jos de pe cruce,si sa-L primeasca in casa lor pt. a le aduce o mare bucurie: viata vesnica.
Oamenii mai cu o jumatate de gura se hotarasc intr-un final sa-L elibereze.Mantuitorul,cu lacrimi in ochi si indurerat,si ii roaga pe oamenii de fata daca Il primesc in casele lor.Oamenii refuzand,ii spun Mantuitorului:
Vezi Tu Doamne,noi nu putem sa Te primim in casele noastre,dar ce-ar fi sa vii Tu din nou, ca Sa te rastignim pe cruce?
Iisus vazand dorinta arzatoare a oamenilor, cu lacrimi de sange se pleaca supus,si cu toata dragostea accepta sa fie din nou rastignit de catre cei pe care El ii iubeste atat de mult.Si astfel merge din nou sa se rastigneasca, indurand din nou acele groaznice suferinte, rabdand din nou loviturile ciocanelor care Ii strapung mana si picioarele cu piroane.Si astfel Mantuitorul, moare din nou, singur si uitat de noi, fiind rastignit de acei carora le facuse atata bine...
Daca povestea pe care am citat-o deranjeaza pe cineva,din orice motiv..sa ma scuze pt ca am postat-o.