202. O întrebare cu tâlc (II)
D: – De-aia ziceam, că ar fi bine să știm asta... Dacă e mereu prooroc, sau numai când îi vorbește Domnul.
X: – Dacă ți s-a întâmplat vreo nedreptate din asta, atunci înseamnă că nu e mereu prooroc. Proorocul nu face nedreptăți, că nu-l lasă Domnul să facă, dar omul te mai mustră și fără motiv întemeiat. Așa sunt unii părinți: își snopesc copii în bătaie și după aia constată că nu era vina lor. Acuma ce să facă? Să vină la copil și să-i ceară iertare? Cam așa ar trebui, dar face el asta? Mai mare râsul! dacă n-ar fi de plâns. Înghite în sec pentru că a făcut boacăna și, eventual, cască ochii mai bine ca să nu mai greșească altădată, pedepsind pe nevinovat. Nu mai vine cu nuiaua la copil, până nu cercetează bine, d-a fir-a-păr, cum s-a întâmplat. Mata n-ai auzit de erorile judiciare? Uite, de-aia nu-i bună pedeapsa cu moartea, chiar dacă unii tânjesc după ea. Au fost mulți pedepsiți cu moartea și după aia a fost găsit adevăratul criminal, care a mărturisit. Cum să-l mai învii pe cel omorât degeaba? Așa că-i mai bună pedeapsa cu detenția pe viață.
D: – Deci, până la urmă cum rămâne? Că eu tot nu m-am lămurit.
X: – Rămâne cum am stabilit. Proorocul e și el om. Orice om mai greșește, că de-aia e om. Se mai corectează... Dar când îi vorbește Domnul, atunci el este fără dubiu prooroc. Atunci nu mai greșește. Nu luăm în discuție proorocii mincinoși... asta-i altă chestiune.
D: – Și cum știu când vorbește proorocul și când vorbește omul?
X: – Păi, dacă ești curios, îl întrebi pe el, pe prooroc, îl rogi să-ți spună dacă ce zice zice de la el, sau de la Domnul.
D: – Asta nu se poate, ar fi ca o jignire, ca o lipsă de respect. Adică ar fi că te îndoiești de el.
X: – Atunci n-ai încotro. Vezi cum stau lucrurile: când e cu dreptate, iei totul ca de la prooroc, și gata! Dar dacă apar nedreptăți, le iei ca de la om. Mai lași și matale de la mata, dac-o fi să fie... Las' că nu-ți ia nimeni gâtul dacă te-o mustra pe nedrept o dată la doi ani!
D: – Ee... noi ne intersectăm mai des cu Frații ca frăția ta... că oricum ne întâlnim pentru că mai am și alte ascultări de primit de la ei... Nu-i de asta, eu voiam doar așa... să știu pentru mine. Oricum, eu vă mulțumesc.
X: – Pentru puțin. Mi-am dat și eu cu părerea. Nici eu, să nu crezi mata că le știu pe toate.
Epilog.
Au trecut câțiva ani de atunci. "Fratele X" a părăsit Noul Ierusalim, când s-a lămurit mai bine cum e cu proorocul care este când om, când prooroc, când amândouă, când niciuna. Nea' Didi a mai rămas, probabil că îi e încă neclară chestiunea. Reamintindu-și despre acest dialog, "Fratele X" mi-a mărturisit că analiza lui fusese superficială și incompletă. N-a luat în calcul probabilitatea ca proorocița Mihaela, care era după opinia lui de atunci când prooroc, când om, să nu fi fost deloc prooroc, ci numai om. Pentru că în acest caz, răspunsul dat lui nea'Didi ar fi fost mult, mult mai simplu. Iar nea' Didi, în sfârșit, ar fi înțeles.
|