[cristiboss56]

În prealabil postat de iustin10

@ginabadea
Parca intr-un cantec am auzit un vers ca acesta : 'lumea mea se clatina'
Eu asociez aceste ganduri de hula,cu care si eu m-am trezit procopsit in ultimul timp,cu o pierdere a autocontrolului ,dar in sensul bun ,cu o clatinare a valorilor vechi.
Adica vine un moment in viata cand nu mai esti cel sigur de tine cel de pana atunci,si esti coplesit de micimea ta,si depasit cumva de evenimente.
Si nemaifiind sigur de tine,atunci si mintea ta-parte din ea-e luata in stapanire,terfelita pe jos,pentru a isi pierde siguranta impenetrabila de pana atunci.
Cred ca aceasta voce 'straina' din noi,care rosteste hule si in care nu ne recunoastem,este asemanatoare cu 'tzepusa' care a fost lasata in calcaiul apostolului Pavel,pentru a nu se mandri ,si a isi aminti mereu de unde are tot cea ce a primit.
Chiar si in cele mai adanci ispite,care lucreaza pana la a desparti gandul de suflet,Dumnezeu lucreaza pentru curatirea noastra,iar caile Sale sunt de neinteles pentru om.

Când vom ajunge la adevărata cunoştinţă de sine , vom ajunge la adevărata fericire, după mărturia care zice :"Fericit este omul care-şi cunoaşte neputinţa sa , întrucât cunoştinţa aceasta i se face lui temelie , şi rădăcină , şi începătură de toată bunătatea ". ( Filocalia , vol.X , Cuvântul 25 )