Citat:
|
În prealabil postat de stef_sumner
traind intr-o tara unde o parte foarte mare din populatie este peste greutatea normala, adica au probleme de obezitate, ma intrebam oare cauza care produce obezitatea nu este o patima, o suferinta morala?
am observat ca cei care mananca foarte mult si sunt dependenti de mancare au un moral foarte scazut si de fapt nu au pe Dumnezeu. in manastiri, mancand adecvat, doar necesarul pentru trup, este o disciplina care te ajuta sa uiti de trup si sa te ingrijesti mai mult de suflet.
Sfantul Nicodim din muntele Athos spune: "...si in zilele noastre e adevarat ca, pentru a putea satisface nevoia pentru supraalimentare, multi au devenit catolici, si bineanteles naturalisti si ateisti."
opinia mea este ca supraalimentarea este o patima foarte grea care te tine de la a judeca corect...ce pareri aveti voi?
|
Pacatul la care faci referire se numeste imbuibare dupa canoane. Da este un mare pacat de a acorda mai multa atentie trupului decit sufletului. Sufletul trebuie hranit cel mai mult prin pocainta cu smerenie, rugaciuni si post. Trupul trebuie hranit cumpatat. Nu traim ca sa mincam ,ci, invers. Imbuibarea este potrivnica sanatatii trupesti, afectind celelalte simturi , ducin inevitabil la nesimtire. Este dur,dar acesta este adevarul gol golut. A deveni prizonierul imbuibarii este periculos sanatatii trupului si orice este indreptat impotriva creatiei Lui Dumnezeu este mare pacat. Nu numai obezitatea este rezultatul imbuibarii ci de aici deriva egoismul, gindirea desarta, avaritatea , nepasarea si multe altele. Se vede deci, importanta postului, ca si rol in educare noastra ca buni crestini.