Citat:
În prealabil postat de lacrimi
O singura data am avut ocazia sa asist la o "vorbire in limbi" (si sper sa nu mai am ocazia). Cuvinte rostite intr-o limba necunoscuta, un zambet ciudat pe fata... care insa au incetat in momentul in care am inceput sa spun Crezul cu voce tare... Ideea e ca oricum m-a infricosat momentul, nu am putut dormi toata noaptea, m-am rugat intruna... Si inca ceva: impresia ca nu era persoana sotului meu, parca si vocea i se schimbase, raguseala de dupa... Intr-un cuvant: CIUDAT.
|
Doamne, deci inseamna ca e ceva ce face parte din cultul lor totusi.
Eu am urmarit la un moment dat o slujba de ordinare a doi diaconi, si pastorul predica la inceput pe un ton oarecum normal, dar treptat vocea i se schimba...si in momentul in care am incetat sa mai urmaresc, devenise foarte ragusit, agitat, nervos, expresia fetei era foarte congestioanata...si nu se mai intelegea ce spunea.
Mie acea inregistrare mi-a transmis o stare foarte negativa, ciudata, si de agitatie...ceva m-a speriat, si nu am mai putut urmari mai mult.
