Citat:
În prealabil postat de sophia
Am gasit astazi pe prima pagina a acestui site un articol superb, parca scris de mine (...) pe aceasta tema
|
hmmmmm..... noh, daca e superb, atunci e musai sa fie ca si scris de tine (sau invers)... :)
Scuze pt. sarcasm, dar m-am gandit sa-ti retez ("ajustez" suna mai elegant?) un pic aripile mandriei, ca nu face bine feminitatii
(mai ales cuiva care si-a ales un nume plin de intelepciune)... ok, sa trecem la subiect - care dealtfel ar merita un thread al lui, dar cine-l deschide ar trebui sa raspunda la comentarii - asa ca las pe altcineva care se incumeta si are timp la dispozitie sa o faca.
Auzim uneori remarci destul de acide la adresa "feminismului", poate un pic nedrepte insa utile ca avertisment pt. femeia care vrea sa se apropie de ortodoxie dar are idei mai mult sau mai putin neortodoxe, pardon... neo-ortodoxe (ca tot traim intr-o lume protestanta). Iata cateva, sa le spunem... "clasice":
"Femeia moderna, impodobita cu diplome universitare, e o caricatura a feminitatii; vrand sa fie tare, ea e tare de cap"
"O femeie te uraste cu adevarat doar atunci cand ii refuzi trupul" (Pompiliu Constantinescu)
Din cate stiu sau mi s-a aratat, in esenta femeia si barbatul sunt totuna, dar dupa fire sau inclinatie sunt diferiti. Barbatul are o chemare (sau o fire) mai duhovniceasca, natura femeii e mai trupeasca. Asta inseamna ca si lucrarile lor in lumea aceasta sunt diferite, dar in viata viitoare (cand vor fi ca ingerii din cer) nu va exista nici o deosebire intre ei.
Diferenta de lucrare dupa Sf.Ioan Gura de Aur e urmatoarea: femeii i-a fost incredintata nasterea de copii (nastere trupeasca), iar barbatului preotia (adica nasterea duhovniceasca). Unul are lucrarea trupeasca, celalalt lucrarea duhovniceasca (dar duhul trebuie sa conduca trupul si nu invers)
Ce vrea sa insemne asta: barbatul e chemat sa aiba grija in primul rand de viata duhovniceasca, sa cerceteze Scripturile, sa se sfatuiasca cu fratii duhovnici, sa imparta si altora cuvantul si invatatura primita, sa ajute la savarsirea Sf.Liturghii (citirea Psalmilor, cantarile, implinirea ritualului in jurul altarului, rostirea cuvantului din Apostol) iar cei alesi pentru preotie, curati si vrednici de o asemenea lucrare sa intre cu teama in Sf.Altar pentru a aduce jertfa cea de-a pururea, frangerea painii si invocarea Duhului Sfant.
Femeia in schimb e chemata sa faca lucrarea trupeasca, fara de care cea duhovniceasca nu e posibila: pregatirea si impodobirea bisericii pentru Sf.Liturghie, cresterea in dreapta credinta a copiilor, grija de cele ale casei (probleme de zi cu zi) si mai presus de toate nasterea de copii. Aceasta din urma e o lucrare tot atat de mare si de grea ca si preotia, cu diferenta ca majoritatea femeilor sunt chemate la ea (in timp ce preotia e doar pt. cei alesi dintre barbati).
E adevarat ca dintre femei unele aleg calea monahala, dar asta inseamna viata ingereasca iar asa ele ajung (duhovniceste) precum barbatii si pot primi cununa muceniciei propriu-zise (nasterea de copii si insasi casatoria sunt o mucenicie cand persoana isi incredinteaza complet voia Tatalui Ceresc, cum a facut Maica Domnului). Cu toate astea, cata vreme femeia e inca in trup, ea nu poate si nu trebuie sa-si renege sau sa-si schimbe firea, incercand sa arate precum barbatii sau sa ia locul barbatului in Biserica (si chiar in societate).
Asa-zisa emancipare a femeii e distrugerea feminitatii si a sensibilitatii, inhamarea femeii la treburi care o intineaza si o indeparteaza de menirea ei, iar in final chiar de mantuire. Pr.Arsenie Boca zicea ca e mai grav ca femeia sa vina in pantaloni la biserica decat sa aiba capul descoperit, iar alt sfant parinte zicea ca femeile care poarta pantaloni vor fi luate la oaste atunci cand va veni razboiul mondial si vremea Antihristului. Sfintitul Nicodim Mandita a trecut ca pacat in Indrumarul de Spovada sulemenirea femeii (tunsoarea scurta, asemanatoare barbatilor), iar unor mari sfinti cu darul profetiei le-a aratat Dumnezeu ca semn al vremilor de pe urma faptul ca femeile se vor imbraca si vor arata precum barbatii si invers (in prezent majoritatea mirenilor sau chiar preoti isi leapada barba ca sa placa lumii sau femeilor, altii au parul prins in coada, cercei in tot felul de locuri... ba chiar de un fost prim-ministru se zice ca a fost parasit de logodnica dupa ce cumnatul l-a surprins admirandu-se in fustita in fata oglinzii). Ce sa mai zicem de proliferarea homosexualitatii la barbati si femei sau de anumite ritualuri necurate unde barbatii poarta sortulete si manusi (de dama?)
Preotii, diaconii si monahii poarta vesmintele ingeresti, lungi pana la pamant; la fel si monahiile, ca semn al vietii ingeresti pe care au ales sa o duca inca din lumea asta. Aceste randuieli au fost stabilite inca de la Moise si Aaron, s-au pastrat intocmai la israeliti sub Legea Veche si sunt purtate mai departe si desavarsite prin Legea Harului in Biserica Ortodoxa (cea care continua traditia israelita).
Femeia, conform Genezei, a cazut datorita poftei (simturilor), a neinfranarii si mai ales a diavolului mandriei:
4. Atunci șarpele a zis către femeie: "Nu, nu veți muri!
5. Dar Dumnezeu știe că în ziua în care veți mânca din el vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul".
6. De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat și plăcut ochilor la vedere și vrednic de dorit, pentru că dă știință, a luat din el și a mâncat și a dat bărbatului său și a mâncat și el.
De aceea mantuirea ei sta in infranare, ascultare si smerire - antidotul caderii pe care a avut-o odinioara si in care aluneca si acum daca nu are foarte mare grija. Barbatul a cazut si el prin neascultare, de aceea Dumnezeu a randuit ca fiecare om sa asculte de parintii dupa trup, iar cand e matur de parintele duhovnicesc si in primul rand de Hristos.
Atentie, Dumnezeu a dat porunca de a nu manca fructul oprit si femeii si barbatului, deci femeia e datoare sa asculte intai de Dumnezeu, apoi de barbat (iar ea stie poruncile pe care le primesc amandoi in fata altarului la cununie). Dar daca cei doi au cazut (cum se intampla tot mai des acum, cand atatia cad in desfranare sau "concubinaj" inainte de sfanta taina a casatoriei, intinand cinstita masa) trebuie sa iasa impreuna din faradelege.
Impreuna au cazut, impreuna trebuie sa se ridice. Iar Hristos ii asteapta sa vina impreuna la scaunul de spovada.
N-a ingaduit Dumnezeu dupa voia lui Adam, sa-i dea alta femeie pt. ca chipurile datorita Evei a cazut, ci impreuna au fost trimisi la ispasire. Odata ce un baiat a pacatuit trupeste cu o fata, legatura s-a si facut (in chip nevazut) iar vietile lor sunt legate in cer (pana la moartea unuia din ei), indiferent ca se vor desparti sau recasatori, ori ii va "dezlega" statul: "Ceea ce Dumnezeu a legat, omul sa nu dezlege". Barbatul care s-a unit trupeste cu o fata si apoi o lasa, face din ea o desfranata si va da socoteala de asta.
16. Iar femeii i-a zis: "Voi înmulți mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naște copii; atrasă vei fi către bărbatul tău și el te va stăpâni".
17. Iar lui Adam i-a zis: "Pentru că ai ascultat vorba femeii tale și ai mâncat din pomul din care ți-am poruncit: "Să nu mănânci", blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrănești din el în toate zilele vieții tale!
18. Spini și pălămidă îți va rodi el și te vei hrăni cu iarba câmpului!
19. În sudoarea fetei tale îți vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care ești luat; căci pământ ești și în pământ te vei întoarce".
Deci femeia e incercata prin ispite grele in perioada sarcinii, apoi trece prin durerile nasterii iar prin biruinta asupra tuturor acestora si prin supunere, ascultare si dragoste fata de sotul ei se mantuie si chiar se sfinteste. Dupa dreptate, cu cat ispitele si incercarile sunt mai mari, cu atat mai mare va fi harul primit de femeie si de copilul ei (nici un har n-a primit copilul Iisus fara dreptate, cercetati si vedeti prin cate a trecut Maica Domnului, inainte si dupa nasterea Lui).
Toate aceste suferinte si umiliri sunt spre purificare si desavarsire, cum ii raspunde Dumnezeu sfantului Pavel:
8. Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Domnul ca să-l îndepărteze de la mine;
9. Și mi-a zis: Îți este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos.
10. De aceea mă bucur în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare.
Asa si femeia, daca intelege ca slabiciunea si firea ei mai plapanda reprezinta harul si grija deosebita a lui Dumnezeu, deci sansa de a se sfinti si a sfinti pe altii (incepand cu sotul si familia ei), atunci se afla pe calea desavarsita:
44. Și care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă. (Marcu, 10)
4. Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împărăția cerurilor. (Matei, 18)
Mai spune Hristos:
1. Eu sunt vița cea adevărată și Tatăl Meu este lucrătorul.
2. Orice mlădiță care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; și orice mlădiță care aduce roadă, El o curățește, ca mai multă roadă să aducă.
Asadar, ce va face Dumnezeu cu femeia care are relatii trupesti si nu vrea sa aduca roadă?
Iar curatirea e ca si purificarea prin foc a aurului si argintului, se face la femeie prin suferintele nasterii, umiliri (o umilire are loc in mod firesc la fiecare luna prin scurgerea de sange). Umilirile micsoreaza duhul propriu pentru a face loc Duhului Sfant (nu se poate turna vin intr-un vas plin); acesta e sensul cuvintelor: "Fericiti cei saraci cu duhul" (adica cu duhul propriu - al sinelui, nu cu Duh Sfant - astfel Acela poate sa vina si sa umple vasul eliberat).