[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de AlinB

2. Interpretabil. Din pacate pune un semn de intrebare si in dreptul lui Dumnezeu. Inseamna ca Dumnezeu iti da copii, chiar daca stie ca nu o sa-ti dea si cele necesare sa-i cresti?

Trebuie să avem mereu încredere în Dumnezeu, care are grijă şi de păsările cerului, şi de crinii câmpului.
Pe de altă parte, observăm că există numeroase familii sărace, adică în care nu există strictul necesar. Cum se explică acest lucru ? Părerea mea că prin greşelile acelei familii şi ale înaintaşilor. Dumnezeu nu îţi bagă în traistă. Acuma, ai ajuns la 40 de ani. Nu ai învăţat când a trebuit, nu ai nici o meserie, câştigi de azi pe mâine ca zilier. Din puţinii bani primiţi, îţi cumperi mai întâi vodcă. Nevastă-ta e cam toantă şi ea, şi oricum abia face faţă cu cei 5 copii pe care deja îi aveţi. Întrebări:
-este vinovat Dumnezeu de această stare de sărăcie ?
-având în vedere datele problemei (deci neridicând chestiunea vinovăţiei), nu ar fi o familie ajunsă în asemenea tristă situaţie în "caz grav", care justifică planificarea familială naturală ?

O familie care ia decizia sa nu mai faca copii din motive materiale deja trebuie sa fie intr-o situatie destul de problematica cu cei care ii are.

Sunt multe situaţii la limită. Abia am bani să plătesc întreţinerea şi şcolarizarea copiilor. Nevastă-mea le cârpeşte hainele cum poate. Supravieţuim în actuala configuraţie a familiei, dar cu greu şi rostogolind datoriile de la lună la lună. Acuma, e clar că un nou copil ar prăbuşi echilibrul în care trăim cu chiu cu vai.

Pe de altă parte, când spun că trebuie să avem încredere în Dumnezeu, mă refer la următorul aspect observat de mine (dar şi de alţi părinţi cu care am vorbit despre asta): de câte ori a mai apărut un copil şi eram îngrijorat asupra unor aspecte materiale, ceva s-a întâmplat şi mi-au crescut în mod neaşteptat veniturile. Am trei copii şi un şir de trei coincidenţe au făcut ca de fiecare dată să urc cu un pas în ceea ce priveşte averea. Într-un caz, o moştenire neaşteptată (o locuinţă) din partea unui unchi care nu avea moştenitori. În altul, o îmbunătăţire a situaţiei economice generale. În al treilea, un salt în carieră. Sunt conştient că pot fi simple potriveli, că asta nu demonstrează nimic. Pe de altă parte, ştim că Dumnezeu acţionează de regulă extrem de discret şi Lui trebuie să-I mulţumim pentru toate.

A se observa ca nu se defineste clar care este acel barem material care justifica acesta decizie ceea ce face situatia extrem de incerta, mult mai incerta decat in cazurile medicale.

E greu, dacă nu imposibil, de a defini un barem material general valabil, sub care vorbim de "necesitate gravă".

3. De ce intrisec rele? Daca sexualitatea este scuzabila prin finalitatea ei (conceptia) si eliminarea conceptiei ar putea fi scuzabila prin finalitatea ei (protejarea vietii), de altfel asemanatoare - viata.

Fiindcă prin aceste mijloace se ia "bomboana", adică plăcerea sexuală, dar nu şi responsabilitatea cu care a făcut Dumnezeu să fie cuplată. Dacă nu am voie să mănânc porc, soluţia morală este să nu mănânc porc de loc, nu să mănânc porc şi să îl vomit imediat după aceea, sau să îmi introduc în stomac un fel de grilaj din cauciuc prin care bucăţile de carne de porc să nu treacă.

Adica, daca probabila sarcina poate rezulta destul de probabil ori in moartea mamei ori a copilului, de ce evitarea ei ar fi rea?

Evitarea sarcinii ar fi bună în asemenea caz, dar nu cu orice mijloace. Pot folosi acele mijloace pe care autorul omului şi-a înzestrat opera: ciclul fertil.

4. Cand li se preda aceste aspecte sunt invatati ca ele se folosesc strict in situatii extreme si doar cu binecuvantarea duhovnicului sau se lasa sa se inteleaga ca este o metoda alternativa "legala" la anticonceptionale si prezervativ, ultimele doua fiind refuzate in acest fel de BRC doar strict formal?

Nu de alta dar nu prea cunosc familii de catolici cu mai mult de 2-3 copii.
Dvs. cum apreciati situatia?

Din păcate, în practică nu se insistă suficient asupra caracterului excepţional al situaţiilor în care asemenea metode sunt permise. Vedem că planificarea familială naturală a ajuns contracepţie catolică, în felul în care declararea invalidităţii căsătoriei a ajuns divorţ catolic. Există însă Cineva căruia nici cele mai intime gânduri ale noastre nu-i sunt de necitit. Acela nu poate fi păcălit. De aceea, părerea mea personală este că ar fi mai prudent dacă s-ar renunţa la acest aspect al pregătirii prenupţiale.