Sf.Pavel aseamana crestinul unui vas (mai de cinste sau mai de ocara) si precum in vasul plin nu poti turna vin, nici in omul plin de sine nu mai e loc pt. Sfantul Duh. Acest Duh Sfant e Apa Vietii, el da viata si sanatate copilului ce se naste, dar preaplinul Lui se revarsa si peste femeia care asa devine mai sanatoasa si sporeste in har (cazul Elisabetei cand a saltat Ioan in pantece si ea s-a umplut de Duh Sfant, ajungand sa prooroceasca)- exact cum preotul slujind in altar se umple de Duh Sfant in momentul epiclezei, cand se deschid cerurile si se jertfeste Iisus in chip nevazut. Stiu un preot vazator in duh care dupa diagnosticul medicului trebuia sa fie mort demult sau macar orb (din cauza diabetului pe care-l duce din tinerete) dar la fiecare Sf.Liturghie simte ca se incarca de viata si prinde putere in mod minunat. Si femeia si preotul au lucrarea lor specifica, dar amandoi primesc acelasi dar al Duhului Sfant daca o implinesc cu vrednicie.
Dragostea (care e harul suprem) se naste in smerenie si sporeste prin castitate; iar femeia trebuie sa dea viata, de aceea ea are aproape mereu mai multa dragoste decat barbatul. Dar barbatul e cel care a botezat-o, el avand sacerdotiul, preotia (iar ea are viata): 20."Si a pus Adam femeii sale numele Eva, adica viata, pentru ca ea era sa fie mama tuturor celor vii."
Aici e taina Maicii Domnului, a mironositelor si a Mariei Magdalena, care au stat langa cruce la rastignirea lui Hristos (aproape toti apostolii se temeau si priveau de departe), apoi au fost primele care au primit vestea invierii ori chiar L-au vazut. Doar Sf.Apostol Ioan - pe drept numit Apostolul dragostei si Teologul- a avut aceasta masura a dragostei si smereniei (pt. ca de fapt teologie nu inseamna lectura de texte religioase, adica a citi sau auzi despre Dumnezeu ci a-L cunoaste, ceea ce e cu totul altceva! Iar Dumnezeu e dragoste, "agape" cum spune Sf.Apostol Ioan, asa ca femeia are prima sansa de a se apropia si a-L cunoaste pe Dumnezeu, atata vreme cat nu-si reneaga feminitatea si nu incearca sa para altceva decat e).
Asta e si explicatia pt. care femeile au primit imediat Evanghelia si in biserici vedem mai multe femei decat barbati; fara ele bisericile s-ar paragini, n-ar mai fi cine sa aduca flori, sa puna lumanari, sa faca parastase pentru cei adormiti, sa spele vesmintele preotesti si covoarele din Biserica, sa pregateasca si sa duca apa la botezuri, sa-i invete pe copii Tatal Nostru si sa-i aduca la impartasanie, etc). In timp ce imparatii Romei torturau si masacrau crestinii, sotiile sau fiicele lor il urmau pe Hristos (Sf.Drosida- fata imparatului Traian, Sf.Ecaterina- fata guvernatorului Costus, Sf.Augusta- sotia imparatului Maximin, Sf.Alexandra- sotia lui Diocletian, Sf.Claudia Procula- sotia lui Pontiu Pilat, etc)
http://www.crestinortodox.ro/sfinti/...ina-73044.html
Pe vremea aceea femeia il sfintea pe barbat, acum il sminteste. Odinioara crimele le faceau barbatii (uneori in goana dupa femei) iar acum femeia nu mai vrea sa fie femeie si-si ucide proprii copii: aproape 20 milioane de prunci facuti bucati in Romania "ortodoxa", de zece ori genocidul comunist (si uneori face asta "de dragul" barbatului). Pacatul primordial, al neascultarii (de parinti, de duhovnic si de Dumnezeu) duce la pierderea castitatii, deci caderea din har (din dragoste), apoi refuzul jertfei de sine care e nasterea de prunci sau chiar casatoria, si in final crima suprema impotriva iubirii (uciderea propriului copil, un prunc fara aparare)
Atentie mare, barbatul a cazut pentru ca a ascultat de femeie mai mult decat de Dumnezeu:
17. Iar lui Adam i-a zis: "Pentru ca ai ascultat vorba femeii tale si ai mâncat din pomul din care ti-am poruncit: "Sa nu manânci", blestemat va fi pamântul pentru tine! Cu osteneala sa te hranesti din el în toate zilele vietii tale! (Facerea,3)
Deci barbatul e ispitit sa lase calea placuta lui Dumnezeu pentru a fi pe placul femeii si asa ajunge cu totul trupesc desi el din fire e mai duhovnicesc: se impopotoneaza cu haine, bratari, isi leapada podoaba barbateasca, aduna averi, masini, case, etc. Femeia e orientata in mod natural spre acestea, ea se gandeste instinctiv la ziua de maine, la intemeierea unui camin, se intreaba cum va hrani, imbraca si ingriji copiii, etc (desi de toate are grija Dumnezeu cand omul are credinta si e ravnitor) si isi alege de multe ori sotul dupa aceste criterii, in locul celor duhovnicesti.
Trup spre trup tinde, iar duhul spre duh: cei trupesti aleg cu ochiul si dupa pofta trupului, dar cei duhovnicesti aleg o inima curata si dupa frumusetea sufleteasca (de aceea sunt fericiti in casatorie). Insasi firea ne arata ca duhul e cel care trebuie sa conduca si nu trupul, pt. ca duhul e nemuritor pe cand trupul e pieritor... mai mult, cei trupesti vor suporta foarte rau imbatranirea (a lor si a persoanei iubite) si in final vor cauta din nou pe cineva mai tanar, mai atragator fizic (numai pofta nu le imbatraneste).
Ca sa atraga si sa pastreze femeia, barbatul se face pe placul ei, dar atunci nu mai e barbat ci muiere in pantaloni (in ziua de azi nu mai gasim barbati ci un fel de masculi castrati: alunecosi, perfizi si ipocriti, conform expresiei din vechime - "eunucii cei vicleni"). Duhul se stinge nu prin casatorie (cum cred unii smintiti) ci prin supunerea lui trupului, adica inversarea ordinii Universale (caci de la Satana vine asta)- de exemplu cand femeia conduce barbatul iar el se sinucide spiritual vrand sa placa acesteia (cazul lui Irod cu Irodiada, etc).
Casatoria e binecuvantata pt. ca e lucrarea dragostei iar implinirea iubirii e in copii. Copiii nascuti dintr-o mare dragoste sunt perpetuarea, expresia vie a acelei iubiri si au cele mai mari haruri pt. ca unde e dragoste si unde sunt copii, este si Duhul Sfant. Daca baiatul vrea sa se mantuiasca pe el si pe fata iubita, sa nu se duca dupa poftele si smintelile ei ci sa tina de principiile ortodoxe, de sfatul parintilor si al duhovnicului (chiar cu riscul de a o pierde); dar cu rugaciune fierbinte la Dumnezeu, n-o va pierde ci chiar o va scoate din gura vrajmasului ce incearca prin ea sa-i distruga pe amandoi (cum a facut si cu Eva). Vai de capul condus de picioare sau de barbatul care alearga dupa femeie si e condus de ea, amandoi ajung in prapastie. Exact asa ajung niste ratati copiii rasfatati, carora parintii li se supun si le fac toate poftele, crezand ca asta e iubirea.
Femeia (mai ales cea care traieste in castitate) are iubire, intuitie si instincte corecte insa ca si copiii nu are destul discernamant si e f.vulnerabila la mandrie. O fecioara e deasupra tuturor puterilor intunericului: in ea salasluieste Duhul Sfant, de aceea in simplitatea si intuitiile ei e aproape infailibila. Doar cugetul mandriei care o incolteste vazandu-se impodobita cu atatea daruri si baietii manati de patimi care ii cad la picioare o pot face sa cada din ceruri, precum Lucifer odinioara. Intr-o asemenea situatie, prabusirea ei e fulgeratoare si teribila. De aceea in cazul unei fete neascultarea de parinti e si mai periculoasa decat pt. un baiat, ba chiar as zice ca e catastrofala. Cine tine la o fata nu-i incurajeaza nicicum mandria si parerea de sine pt. ca acolo a fost si este prabusirea ei; dar cei vicleni, care cu vorbe dulci o flateaza si ii incanta auzul, fac lucrarea diavolului - caruia ii devin ucenici. Sf.Pavel spune sa fim precum copiii in nevinovatie, nu in lipsa de discernamant (caci amagitori sunt multi).
In plus, femeia fiind precum mana stanga, milostiva, nu prea are notiunea dreptatii (reprezentata de barbat, adica mana dreapta). Hristos e Adevarul si sabia Cuvantului, El sta de-a dreapta Tatalui si va judeca cu dreptate neamul omenesc. Maica Domnului, intru care e tot darul Duhului Sfant (Cel ce sta de-a stanga Tatalui) e milostiva si se roaga pt. noi, cei nevrednici a ridica ochii spre Hristos, ba chiar si pt. catolicii care o cinstesc... insa tot ce poate obtine pt. cei ce nu traiesc pe deplin in Adevar e un scurt ragaz si o serie de umiliri ca sa nu-i prinda cumva judecata in starea in se afla si sa-i intoarca la viata si marturisirea ortodoxa.
Intai vine dreptatea, abia apoi milostivirea: la judecata se face intai incadrarea juridica a faptei comise, abia apoi vine apararea cu circumstantele atenunate si e stabilita pedeapsa. Mare sminteala e "teza" milostivirii fara capatai si dincolo de dreptate, atat de draga celor care confunda indelunga rabdare a lui Dumnezeu cu ingaduinta!
Ca sa-l citez pe marele Tutea: acolo unde domneste faradelegea, milostivirea nu are ce cauta, pt. ca ar desavarsi distrugerea societatii (cum s-a intamplat la noi dupa comunism). A fost nevoie intai de Legea Veche si de severitate pt. starpirea uraciunilor si a faradelegii, abia apoi pe terenul destelenit s-a putut salaslui Legea Noua si Harul. Moartea dragostei e calcarea legii, faradelegea (spune Sf.Ioan Gura de Aur) si e o nebunie sa faci un compromis sau o fapta necurata "din dragoste", pt. ca tocmai asa vei ucide iubirea! De aceea Apostolul Ioan zice ca in vremurile de pe urma din cauza inmultirii faradelegii dragostea multora se va raci...
Noi ne rugam Maicii Domnului si pt. ca am cazut din vrednicie, nu mai cutezam a cere ceva lui Hristos dupa faptele noastre ticaloase. Vrednicia de a fi auzit de Hristos si a-I fi ucenic se primeste prin marturisire permanenta cu riscul vietii si lepadare completa de sine in mainile Domnului (cazul Pr.Iustin, al Pr.Adrian, etc)
Doamne ajuta-ne!