[Fani71]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Biserica are competenţă în materie de morală, ca şi în materie dogmatică. Argumentul de tip "Biserica trebuie să se oprească la uşa dormitorului", pe care l-am auzit adesea, este invalid. Vedem în destule pasaje biblice cât de serios vede Dumnezeu viaţa sexuală. Episodul cu Onan este doar un exemplu. Prin urmare, într-un iatac se pot petrece lucruri morale sau imorale, Dumnezeu lăsând pe pământ o instituţie specializată pentru acest domeniu care e morala. Viaţa creştinului trebuie să se conformeze acestor "directive" cum le numiţi, la fel de mult ca viaţă publică precum şi ca viaţă privată, deoarece nimic nu este aşa de ascuns încât să nu fie văzut de Dumnezeu şi nimic nu este "privat" în raport cu El. Biserica este maică şi învăţătoare (mater et magistra) şi nimeni nu Îl poate avea ca tată pe Dumnezeu dacă nu are ca mamă Biserica. Când avem dificultăţi de înţelegere asupra unui aspect sau altul din cele prescrise de maica şi învăţătoarea noastră, trebuie să ne acordăm viaţa la cea a Bisericii şi nu invers, încercând a spune că magisteriul greşeşte, ori că nici nu prea există. Poate că în lumea ortodoxă nu există sub această denumire, de magisteriu, dar episcopat există şi canoane elaborate de acest episcopat există. Ceea ce e acelaşi lucru, singura deosebire fiind semantică.

Sigur ca Biserica are competenta si in viata privata a oamenilor, si morala este valabila oriunde, incepand cu strafundurile sufletului omului.
Insa Biserica nu inseamna numai un grup de episcopi, inseamna trupul lui Hristos, al carui membri suntem toti crestinii botezati care ne impartasim. In BO, exista precum stiti notiunea de conciliaritate, care nu se refera doar la concilii, ci la capacitatea si a fiecarui credincios de a-si exercita libertatea - tinand seama bineinteles de tot restul Bisericii al carui membru este, deci si de traditie si dogme.
In BO, canoanele nu au acelasi rol ca in BC. Nu sunt directive sau legi, ci sunt orientari pentru duhovnici; si nu sunt imuabile ci depind si de timp si de loc, si se aplica ca atare. Cei care spun altceva nu au inteles teologia ortodoxa in profunzime, dupa parerea mea. Ei au transpus din catolicism viziunea legalista asupra canoanelor.
Nu vreau sa va jugnesc sau sa dau la o parte tot ce ziceti, dar eu asa am inteles teologia ortodoxa. Am mare admiratie pentru alte lucruri din BC dar nu pentru acesta...
Deci, sigur ca ce se petrece in dormitor poate fi si imoral - adica ne poate indeparta de Dumnezeu - si obiect al spovedaniei, dar de asta ar trebui sa isi dea seama un cuplu crestin singur invatand sa discearna binele de rau. Nu sa ii intrebe duhovnicul sau sa le dea directive de cum, unde si cand, si de cate ori.
Cum am mai spus si alte dati, si postul conjugal intra in aceasta capacitate de discernere a cuplului, nu este o lege. Cuplul poate fi ajutat si de un duhovnic, dar si acesta ar trebui sa fie discret si sa se opreasca la sfaturi.
Relatia dintre soti este o relatie privilegiata, pentru ca oglindeste relatia dintre Dumnezeu si om si este cea mai stransa relatie care exista pe pamant intre doua fiinte umane..
Principiile generale ajung: Respectul vietii, deschiderea fata de viata, dar si dragostea, respectul celuilalt (cum spune sf. Pavel, trupul nu ne mai apartine, ci apartine celuilalt), dragostea pentru celalalt si grija pentru binele si mai ales mantuirea lui, dreapta socotinta (ca sa ne dam seama cati copii suntem capabili sa crestem sau sa ii ferim de tare, asta in cazul bolilor genetice ale cuplului de ex.)...