Citat:
În prealabil postat de colaps
Zoridezi, si mie imi place dreptatea, este un lucru dupa care tanjesc. Cand sunt in preajma unor oameni degradati in comportamentul lor, greu ma abtin sa nu ii 'trag de ureche'. Cel putin le dau o privire urata.
Inainte sa judeci pe cineva, cerceteaza-ti sufletul si asigura-te ca tu insuti nu comiti acel pacat (pentru care vrei sa judeci). Spre exemplu, daca tu atentionezi pe cineva: "Nu te mai imbraca in felul acesta ca arati ca o [ceva], sau nu mai injura ca parca ai fi tigan", asigura-te sa nu ti se potriveasca si tie cuvintele tale de judecata.
Problema nu mai este "Sa judec sau sa nu judec". Daca vezi un om ca savarseste un pacat grav, sau ca se degenereaza intr-un hal josnic, fuga repede si trezeste-l la realitate ca sa nu il mai comita. In cazuri de genul acesta ar fi pacat sa taci, caci le prelungesti tarasul mizer.
Asadar, ai grija cand judeci, ca nu cumva sa faci dintr-un pacatos unul si mai mare. Dar atunci cand pacatuieste cu voie si in mod nesimtit, atunci aceea nu se mai numeste judecata, ci dreptate.
|
Stiu ca gresesc judecand. Mi-am spus de o mie de ori sa nu mai judec, sa nu ma mai supar, sa imi iubesc aproapele. Am tinut o perioada in mine, pana am plesnit ! Oare fiind agresati mereu de catre ceilalti si tinand asa in noi, nu ne putem imbolnavi?
Cand am spus de judecata, ma refeream la cei care ne agreseaza verbal sau chiar fizic. Nu sa-i reprosezi cuiva cum e imbracat sau alte chitibusuri. Ci atunci cand cineva iti tulbura linistea sufleteasca (intentionat si in mod repetat), iar tu, -pe principiul "iubeste-ti aproapele"- te inchistezi in tine, dar nu simti nici o simpatie pentru persoana respectiva, ci mai mult repulsie si dispret. Cum sa simti iubire pentru un om care iti distruge viata si pe care nu-l poti ocoli?