[mariamargareta]

Acest "Cuvânt" are un caracter de manifest politic. "Duhul Şfânt" de la Pucioasa se face povăţuitor politic al românilor, aflaţi într-un moment de gravă criză economică şi financiară:

"Duhul Sfânt Se face cuvânt pe pământ şi Se face povăţuitorul oamenilor." [...] pe pământ nu mai este cuvântul lui Dumnezeu pe nicăieri, ci este numai cuvântul omului, fiindcă omul nu s-a deprins să ia de la Dumnezeu povaţă pentru toate câte lucrează el pe pământ. [...]Vin pe pământ cuvânt să-l fac pe om să Mă cunoască în cuvântul Meu şi apoi să Mă aştepte şi să-Mi ceară povaţa. Să se întrebe cu Mine omul, iar Eu să Mă întreb cu el, [...] Vin pe pământ cuvânt acum, la sfârşit de timp, ca să-i fac să vadă pe cei ce nu văd şi să le iau vederea lor, a celor ce zic că văd [...]" (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)

Mai întâi i se oferă omului o mostră de inconsistenţă în gândire şi în exprimare, prin promovarea a două idei care se bat cap în cap:

1. "Dumnezeul" Pucioasei poate să-i deschidă omului ochii şi chiar o face, fără probleme, de multe ori. El îi deschide ochii omului de atâtea ori cât vrea, pentru că aşa vrea El să i-i deschidă:

"Pot Eu să-i deschid lui ochii, aşa cum şi fac de atâtea ori cu omul [...]" (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)

2. "Dumnezeul" Pucioasei poate să-i deschidă omului ochii, dar n-o face, ca să nu-l doară pe om deschiderea ochilor lui. El nu îi deschide niciodată ochii omului, ci aşteaptă şi iar aşteaptă ca omul să-şi deschidă singur ochii, pentru că aşa vrea El să nu i-i deschidă, şi de aceea îl pune pe om s-o facă, aşteptând îndelung ca el să şi-i deschidă:

" Aştept şi iar aştept. Îl aştept pe om să Mă cunoască în lucrările Mele şi îl rog să deschidă ochii şi să vadă. Pot Eu să-i deschid lui ochii [...] dar îl rog pe el să şi-i deschidă, ca să nu-l doară dacă umblu Eu la el şi la îndărătnicia lui şi la nevederea atât de bolnavă a trupului şi a sufletului şi a duhului lui." (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)

Apoi, "Dumnezeul" Pucioasei se lansează în sfaturi politice către poporul român, căruia i s-au anunţat recent de către guvernanţi noi curbe de sacrificiu: micşorarea pensiilor cu 15% şi a salariilor cu 25% (deocamdată atât, dar dacă va mai fi nevoie, vor veni şi cu alte "măsuri"). Prima povaţă: românii să se împace imediat cu "Dumnezeul" Pucioasei şi să nu-L mai ignore cu nesimţire, sau să-L ia peste picior, ca până acum. Să vină toţi la Pucioasa şi să bea din fântâna pucioşilor, dacă vor să aibă viaţă. Să ignore spectrul foamei şi al sărăciei şi să se împace urgent cu pucioşii, blamând cu această ocazie Biserica oficială (BOR) care I-a făcut Lui nedreptate, atunci când a clasat mişcarea pucioşilor la categoria "manifestări centrifuge, străine ortodoxiei":

"O, neam român, Îmi apropii iarăşi de tine cuvântul Meu, cuvântul Duhului Sfânt [...] şi-ţi tot dau povaţă cerească, tată. Voiesc ca tu să nu fii nevăzător şi surd la glasul Meu, care te cheamă ca să vezi şi ca să auzi şi ca să bei din fântâna Mea spre viaţa ta. De când am plămădit Eu cu cuvântul cerul şi pământul, de atunci te-am ales să-Mi fii masă şi casă acum, la sfârşit de timp. O, tu eşti acum în strâmtorare mare, tată, şi ia bine de la Mine ca să faci tu ochii mari, căci ţie nu-ţi lipseşte pâinea sau haina, ci îţi lipseşte împăcarea cu Mine, tată. O, împacă-te cu Mine, iar Eu, Domnul, te-am învăţat cum să faci ca să ne împăcăm şi ţi-am spus că nu e bună nedreptatea, căci cei ce se numesc în mijlocul tău biserica lui Dumnezeu, aceia nu-Mi deschid ca să le dau Eu pentru tine, ba Mi-au făcut şi Îmi fac nedreptate, tată." (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)

Problema este că Dumnezeul Pucioasei e într-o mare dilemă de management. El nu ştie cum să înceapă şi cum să facă ceea ce vrea să facă pentru ţara română şi pentru poporul român, ca să-i călăuzească prin pustia crizei şi să-i izbăvească de crahul financiar-economic care se profilează la orizont:

"O, ţara Mea de azi, o, neam român, dau să te povăţuiesc, iar şi iar dau să te călăuzesc şi să-ţi spun ce să faci. Dumnezeu-Cuvântul este în mijlocul tău cuvântând de mai bine de cincizeci de ani, şi cu măiestrită taină lucrează El în mijlocul tău. O, cum să fac să pot să fac sfat cu tine pentru izbăvirea ta de orbire şi pentru slava ta cu Mine apoi înaintea popoarelor? O, cum să fac să Mă asculţi? Cum să fac să-Mi cunoască adevărul şi glasul Meu cel de azi mai-marii tăi care stau pe scaune de slujitori de biserică şi de legea lui Dumnezeu pe pământ cu oamenii? O, cum să fac cu voi să fiţi credincioşi glasului Meu cel de la sfârşit de timp pe vatra voastră, fii români?" (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)

După o matură reflecţie, se pare însă că a găsit ce căuta: dacă cei vizaţi n-au putere să facă ceea ce vrea El să le facă, atunci le va da El putere. Plângând, la picioarele turmei încăpăţânate de români, o va face:

"O, de atâtea ori Mi-am îndreptat cu duioşie spre voi cuvântul Meu cel de azi. N-aveţi putere de credinţă, dar vă pot da Eu, fiilor, căci turma română are lipsă mare de Dumnezeu pe pământul ei când Eu, iată, sunt în mijlocul ei plângând la picioarele ei ca să-şi deschidă inima şi cămara cunoştinţei şi ca să-L cunoască pe Dumnezeu." (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)

"Dumnezeul" Pucioasei se autodeclară Păstor cârmuitor de corăbii, iar corabia Lui este "România", pe care o păstoreşte pe păşunea valurilor pământului, dar care se scufundă (nu în păşune, nu în valuri de pe pământ, nu în valuri de pe mare, ci în datorii) văzând cu ochii:

"V-aş întreba pe voi ca să-Mi răspundeţi apoi, aveţi ceva de câştigat că nu Mă primiţi cu povaţa slavei cuvântului Meu, care curge râu al vieţii în mijlocul acestui pământ binecuvântat din vecii, aparte binecuvântat pentru vremea Mea cea de acum ca să vin cuvânt pe pământ în casa aceasta şi să cârmuiesc cu glasul Meu de Păstor blând şi smerit corabia aceasta prin valurile de pe pământ?" (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)