[mariamargareta]

Ultimii evadaţi din "raiul" pucios abia se credeau scăpaţi de "iubirea" mincinoasă a liderilor pucioşi, când s-au pomenit copleşiţi de ameninţări, de blesteme şi de "vizite canonice" ale unor comandouri de hărţuire, trimise de foştii lor stăpâni cu misiunea precisă de a-i înfricoşa de moarte. Acum, nu numai prin "Cuvinte în şoaptă" , ticluite de mintea creaţă a Mihaelei şi destinate "răzvrătiţilor" şi "neascultătorilor" şi "duşmanilor lui Dumnezeu", încercau liderii pucioşi să-i facă pe aceştia măcar să tacă (dacă tot nu mai vor să se întoarcă la jug), ci inclusiv prin emisari persuasivi şi bine instruiţi, trimişi rând pe rând, ba la atelierul Zidarilor din Bucureşti, ba la cele trei fete cucuiete de la Coşereni, ba la răzvrătitul Ionică de la Măneşti. Pe scurt, liderii pucioşi s-au decis să-i sperie de moarte pe toţi cei care îşi dobândiseră libertatea. Probabil că următorul pe listă va fi bravul Iliuţă, retras la casa bătrânească a părinţilor de la Maluri. "Măcar să tacă, nenorociţii ăştia, să nu mai spună şi altora ceea ce ştiu, dacă tot nu vor să se mai întoarcă din mocirla lumii la noi, la şfinţenie", acesta era cuvântul de ordine primit de emisarii pucioşi de la stăpânii lor, cu care urmau ei să-i convingă pe "rebeli" să nu cumva să dezvăluie mârşăviile la care au fost fie "beneficiari", fie martori oculari: unii zece, alţii douăzeci, alţii treizeci de ani de-a rândul.

Zilele trecute, Mihaela şi Nicuşor l-au trimis cu această "misiune şfântă" pe Bogdan la casa lui Ionică din Măneşti. Bogdan şi cu fratele său Mihai sunt vecini cu Ionică, dar de obicei nu prea îşi vorbesc unii cu altul. Ionică e un bun meseriaş, muncitor, serios şi tăcut, preocupat să-şi ocrotească mama sa bătrână şi să lucreze pământul în mica ei gospodărie, în timp ce Bogdan şi Mihai sunt doi tineri neinstruiţi, flecari şi uşuratici, care cred că tot ce zboară se mănâncă. Ionică e consecvent în hotărârea lui de a nu se mai întoarce în viaţa lui la pucioşi, pe care îi detestă acum pe faţă şi îi consideră nişte înşelători josnici, după toate câte i-au făcut în mai mulţi ani când l-au ţinut rob pe "plantaţiile" lor de suflete; Mihai şi Bogdan sunt doi târâie-brâu, risipiţi ca pleava-n vânt şi docili ca lătrăul care se întoarce de bunăvoie la vărsătura sa: de mai multe ori au fost ei alungaţi de la Pucioasa de către liderii pucioşi, pe motive mai mult sau mai puţin închipuite (dar în mod sigur exagerate), şi tot de atâtea ori cei doi fraţi pătaţi de spectrul "păcatelor" necredinţei în lucrare şi neascultării de Fraţi s-au întors cu coada între picioare, atunci când au fost rechemaţi urgent de către denigratorii lor (liderii pucioşi), ca să-i sărute mâna Mihaelei şi ca să pună osul la treabă, atunci când avea ea o stringentă nevoie de mână de lucru neplătită. Mihai s-a revoltat de mai multe ori pe nedreptăţile liderilor pucioşi şi chiar a avut unele manifestări de frondă, inclusiv prin faptul că la un moment dat şi-a luat serviciu în lume (ceea ce la pucioşi este strict interzis), dar Bogdan a continuat să-i aduleze din toată inima pe Fraţi, preferând să stea fără nici o ocupaţie pe spinarea părinţilor bătrâni din Măneşti, să taie frunză la câini şi să aştepte spăsit ca liderii pucioşi să-l ierte şi să-l cheme din nou "la izvor", unde se găseşte oricând un blid cald de linte.

Bogdan era aşadar tipul linguşitorului şi adulatorului perfect, un watchdog considerat de lideri ca fiind cel mai potrivit pentru a-l trimite într-o misiune de intimidare la Ionică. După o pisălogeală de instructaj, în care Mihaela l-a învăţat pe Bogdan frază cu frază ce trebuie să-i spună lui Ionică pentru a-l pune la punct, emisarul belicos s-a înfiinţat la poarta casei acestuia. Într-o tiradă bâlbâită de circa două ore, în care frazele învăţate pe de rost de la Mihaela se amestecau cu ţipete şi zbierete de porc înjunghiat, de au sărit toţi vecinii pe la garduri ca să vadă "ce dracu' se-ntâmplă?", Bogdan şi-a dezlănţuit furia chioară pe Ionică în aşa hal încât acesta s-a temut la un moment dat că va fi luat şi la bătaie. Cei care ştiu că Bogdan are şi el ceva probleme psihice, ca mulţi alţi adepţi pucioşi care şi-au pierdut echilibrul mintal odată cu adeziunea la secta demonică de la Pucioasa, nu se vor mira de ce aud acum. Bogdan nu e la prima sa ieşire din minţi. Probabil că importanţa "misiunii şfinte" şi frica malefică de a nu uita vreuna din frazele ameninţătoare pe care le-a învăţat de la Mihaela, ca să i-o servească lui Ionică, l-au făcut să fie atât de agresiv. Asta şi explică de ce a fost în stare să vorbească două ore încontinuu, ca o moară stricată, fără a mai fi în stare să recepţioneze nici măcar un cuvânt din reacţia timidă a lui Ionică. Miza "acţiunii" era uriaşă, în viziunea pucioşilor: Ionică se declarase recent în mod public a fi unul (poate credea el că e chiar singurul ??!!) dintre cei care furnizează date concrete şi informaţii proaspete pentru blogurile şi forumurile demascatoare care inflamează în ultima vreme Internetul cu ştiri-bombă despre secta "Noul Ierusalim". Ionică trebuia deci adus urgent la tăcere, până nu era totul prea târziu, până nu spunea tot ce ştie. Nu ştiau atotştiutorii "profeţi" pucioşi că, în ceea ce priveşte multiplele surse de informare ale acestor bloguri şi forumuri, Ionică era abia a patra, poate chiar a cincea sau a şasea "roată" la căruţă. Dacă ar fi cu adevărat prooroc, Mihaela ar şti că prima "roată" este acolo unde nici măcar prin gând nu-i trece că ar putea fi. Iar când va afla, va spune că visează cel mai urât coşmar din viaţa ei.