[vsovivi]

mariamargareta

Săracii lideri pucioşi, care mănâncă pâine fără să o muncească şi au maşini luxoase, pământuri, case, castele şi hambare pe care nu le-au cumpărat din banii lor, ci din banii însuşiţi după ce au mâncat casele văduvelor, le propovăduiesc altora sărăcia lucie:

Mai mai că-mi vine să le plâng pe văduvele alea cu casele mâncate, și să mă aprind de mânie din pismă văzând bogăția acumulată, nu pe banii lor... dar pe banii cui? Au furat? Au tâlărit? Păi au primit așa cum primește orice primitor și nici măcar nu au primit de la bogați ci tot de la săraci, deci iată cum săracii au primit de la alți săraci și împreună au ajuns cu toții bogați, unii în Cer. Dar pe alții însă îi doare dar nu de grijile altora ci din minteres... și atunci amestecă minciuna cu ironia ca să le iasă comedia.

"O, nu te teme de sărăcie, ci teme-te de bogăţie, tată, căci bogăţia piere! O, nu te teme de lipsuri, ci teme-te de toate cele stricate şi vinovate, [...]" (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)

Deci vezi ce-și strânge omul? Pe cele stricate și vinovate și-și zice că ele îi dau liniște și sănătate... cu care să se dea mare la alții că iată dovada că e om de societate... exact ca pisisicile aristocrate... dar nu alea din desene animate... ci alea ce se cred savante căci omul doar lui nenia îi dă întietate fiindcă are ciucurii auriți la hainele lor sulimenizate ca să te sperie dacă poate cobindu-ți câte un blestem pe la spate... că fariseul altceva... ce altceva poate?

După ce liderii pucioşi au elogiat gestul închinării cârmuitorilor politici la străini, pentru a ieşi cumva din recesiune, acum mustră poporul pentru că îi copiază pe străini în portul lor. Ei i-ar vrea pe români ba îmbrăcaţi în iţarii şi iile strămoşilor, ba în tunicile şi rochiile cu trenă ale prinţilor şi prinţeselor (cârmuitori care nici n-au existat în istoria românilor, până a nu fi aduşi la tron prinţi străini):

Interesantă paranteză, probabil ai uitat brusc istoria neamului, păi de la Menumorut și Glad și Gelu am avut numai port cu tunici și rochii lungi cu trenă și pline au fost pământurile de prinți și prințese și de neamuri boierești care aveau același port... dar acum e la modă haina din piele... din pielea goală... că în asta vor să ne integrăm... în absolut, în absolut nimic... adică să preluăm moda goilor pușcă care mușcă din momeala din cârșig ca să cârâie apoi. Și să rânjim într-o beție distractivă de priviri haotice. Ce fain. Ca în rai... pardon, ca în iad.

"Stau în sfat cu voi, fii români, şi vă rog pe voi să deschideţi cartea istoriei şi să staţi o clipă faţă în faţă cu străbunii acestui neam şi întrebaţi-vă apoi dacă arătaţi ca ei, ca fii ai lor, ca urmaşi ai lor. O, frumos şi creştinesc şi iubit de Dumnezeu a fost portul românului! De ce, de ce, tată, l-aţi părăsit şi n-aţi iubit să fiţi frumoşii Mei? Iată cum vă luaţi după străini! Aţi pierdut mândria aceea sfântă de a fi frumoşi ca sfinţii, ca străbunii, o, fiilor. Eu, Domnul, v-aş vrea pe toţi împodobiţi cu strai plăcut lui Dumnezeu, v-aş vrea prinţi şi prinţese după port şi n-ar mai fi nici un neam mai frumos pe pământ ca şi neamul Meu român, pe care Tatăl l-a hărăzit al Meu acum, la sfârşit de timp, şi iată, Eu vin în mijlocul lui cuvânt şi îl povăţuiesc pe el spre iubirea Mea cea de sus pentru el." (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)

Poporul român este hărăzit de către "Dumnezeul" Pucios să fie Buricul Pământului, adică "întâiul pe pământ", căruia i se vor închina toate neamurile care vor veni şi îi vor rezolva atât sărăcia, cât şi toate lipsurile (sau invers, că e totuna):

"O, trezeşte-te, tată, şi arată-te întru toate neam al lui Dumnezeu, căci Eu sunt Împăratul făpturii şi te vreau întâiul pe pământ înaintea Mea, ca să se închine Mie şi ţie neamurile, tată, dar ascultă-Mă şi nu te teme de sărăcie şi de lipsuri dacă Mă asculţi!" (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)

Păi e chiar buricul pământului România, că doar v-am dezvăluit taina de la Pătlăgeanca TulCea ce se află la răsărit de Glodeni. Acolo e Raiul cel din vechime sădit de Dumnezeu în Eden, adică ceea ce s-a ales de el din pricina neascultării omului... Dar Raiul de la Dumnezeu închis pentru omul rău prin Heruvimi cu săbii de foc rotitor Îl va așeza Domnul acolo unde va voi... căci la sfârșit va fi ca la început. Și omul va fi reașezat în Raiul desfătării... căci deajuns cât va fi suferit omul până atunci. Așa sper, nu știu, habar n-am, dar bunătatea Lui Dumnezeu spre asta îmi trimite gândurile deductive... dar cum oare va intra omul acolo dacă nu va asculta până la sfârșit și nu-și va face canonul de ispășire a păcatelor și nu se va lepăda de păcate ci va iubi mai degrabă mândria lui și slava lui de la oameni? Cum va reintra omul în Rai dacă defapt e cam ieșit omul din Dumnezeu și din toate mințile? Se bucură și el aici cât mai are vreme să se distreze că apoi gata pauza... la fund... napoi în smoală.

"Dumnezeul" Pucioasei le pregăteşte românilor o surpriză cu iz tradiţional românesc: le va da viaţă din costiţa Lui:

"Eu, Domnul Dumnezeul tău [...] Voiesc să-ţi dau din costiţa Mea viaţă [...]" (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)

Păi da, așa cum unii din costița lor răutăcioasă dau altora moarte, tot așa Domnul, din costița Lui iubitoare ne dă viață... și nu oridecare ci sfântă și veșnică.

Neamul român cel bolnăvior are în mijlocul lui salvare de la "chibuţul" de la Pucioasa, care este ridicat acum la rangul de cuibuţ, în care liderii pucioşi, fii ai "Cuvântului" Pucios din zilele acestea de pe urmă, se ascund de vrăjmaşi şi de otrava lor:

"O, Mi-e tare milă de tine când te văd înţepat de vrăjmaş şi de otrava lui, şi aş vrea să te înviorez, neam român, şi în chip curat să am ucenici de la Mine pentru tine ca să-ţi fac bine prin ei din partea Mea, dar vrea-vor cei ce stau păstori peste tine, vrea-vor ei să Mă creadă şi să Mă asculte ei pentru viaţa ta, pentru mila Mea de tine? Tu eşti cuibuţul Meu cel de azi. Vin în mijlocul tău cu cuvântul Meu cel de azi şi te găsesc tare bolnăvior. Stau înaintea ta cuvânt prin fiii cuvântului Meu cel din zilele acestea." (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)

Păi hotărăște-te la ce instigi confundând kibuțul cu cuibuțul, dar să știi că aici spiritele sunt pătimașe, în problemele astea spinoase.

"Dumnezeul" Pucioasei, în nedumerirea Sa, apelează din nou la paradigma "iubirea naşte credinţă", din care iese ascultarea care îi îngenunchează pe cei tari la cerbice şi care nu I se supun Lui:

"O, aşa dau Eu să lucrez în mijlocul tău, neam român, dar tu, tată, nu mai eşti învăţat să stai în cuib şi să primeşti viaţă, şi cum să fac Eu cu tine, oare, să te aduc la viaţă, să te scot din primejdie şi să te aduc la iubire, la credinţă şi la ascultare pentru acestea, o, neamul Meu cel de azi?" (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)

Bun comentariul... bun de tot. Păi dumneata chiar se pare că dinpăcate orbești pe zi ce trece tot mai tare și mai tare: „şi să te aduc la iubire, la credinţă şi la ascultare pentru acestea” e vorba după cum se vede de o motivație a ascultării deci exact invers ar fi că iese, adică ai motiv ca să asculți și ascultând iese credința și iubirea... de mai mare.

continuarea mai jos