Citat:
În prealabil postat de Fani71
Sfantul Ioan Gura de Aur, spre deosebire de unii autori moderni, nu face insa din asta o regula stricta de tip 'marti si joi'...
Fiecare cuplu ar trebui sa isi gaseasca felul de post care i se potriveste. Eu cred de ex. ca daca un cuplu are deja alte motive diverse de abstinenta (boala, stres, calatorii care ii despart, copii care le iau tot timpul etc) nu este necesar sa mai tina atatea reguli de post conjuigal. Ar putea in schimb sa puna inaintea lui Dumnezeu aceste abstinente 'fortate', sa le daruiasca Lui, si sa le transforme astfel in post.
La fel se recomanda doar si celor care nu pot tine post din motive de boala: boala sa o puna inaintea lui Dumnezue, sa o considere un feld e trambulina spre mantuire, o forma de asceza. Mie personal mi se pare ca asta se aplica si la cuplurile de care vorbeam inainte.
|
Mie mi se pare cam ipocrizie ca daca sunt bolnava sa zic ca asta este "asceza".
Sunt bolnava? Cu atat mai mult ar trebui sa traiesc in post si rugaciune.. nu sa ma culc pe o ureche zicand ca asta este nevointa si ca "fac deja destul".
Spui "copii care le iau tot timpul".. si copiii aceia care iau tot timpul sunt tot de la Dumnezeu ca sa ne invete pe noi (parintii) ce inseamna RENUNTAREA.
Daca ii vezi, ca un obstacol, ei bine, obstacol vor fi.
Copii mei, de ex. au program de la ora 6 am pana la 10 pm! (pt ca programele lor de somn nu se suprapun, unul este f matinal, celalalt, dimpotriva, mai "nocturn".) Mai adaug programul sotului (care face garzi si din nou are alte ore de dormit fata de mine...) pai noi nu ne intalnim niciodata.. Ar trebui sa zic ca asta este "nevointa" si postirea devine optionala? Sa fim seriosi!
Ma gandesc la oamenii care in trecut aveau 5-10 copii si traiau in case cu 2-3 camere.. Pai cred ca intimitatea era ceva exceptional de rar. Si totusi nu cred ca le zicea duhovnicul: lasati zilele de abstinenta ca voi aveti abstinenta "fortata".
Si de ce spun ca punctul tau de vedere este "ipocrit". Pentru ca pornesti de la premisa implicita ca am merita ceva: meritam sa avem sanatate, copii atat de discreti incat parca nu exista, relaxare etc.. (toate conditiile pt o relatie romantica).
Bleah. In realitate nu meritam nimic. Daca suntem sanatosi, aceasta este doar mila lui Dumnezeu samd. Daca ar fi sa avem dupa pacatele noastre, ar fi vai de capul nostru.
Am cunoscut in orasul in care traiesc o romanca maritata cu un strain. El traieste aici, ea in Romania si se vad cateva luni pe an. Ea doreste copil. Ultima data cand am vazut-o era post si ea tinea postul.. chiar daca se vede f putin cu sotul, doreste copilul si restul.. Asta inseamna a fi crestin, zic eu.