În prealabil postat de caliyo
Am citi cartea, mi-a placut, dar pe de alta parte, mi se par pertinente si observatiile facute pe blogul la care faci trimitere. Si mie mi s-a parut dubioase intamplarile care au avut loc in acea catedrala protestanta. De ceva timp( vreo 4 ani) incerc sa nu ma mai entuziasmez de nimeni si de nimic decat de Dumnezeu. Am ajuns la concluzia ca oamenii , oricat de sfinti ti s-ar parea, la un moment dat e posibil sa te dezamageasca, pt simplul fapt ca sunt...oameni. Singurele persoane care nu ma mai pot dezamagi sunt: Dumnezeu, Maica Domnului si sfintii care fac parte din Biserica triumfatoare( care au trecut in lumea dreptilor si nu mai pot gresi). In rest, pastrez o doza de retinere. Nu imi place sa fiu ,,fanul´´ nimanui, numai Dumnezeu e perfect, chiar si oameni cu viata imbunatatita au facut greseli. Da,pot sa admir pe cineva dintr-un anumit motiv( pt. o fapta buna savarsita, pt. felul cum vorbeste, pt. vocea pe care o are, pt. predici, pt. o carte buna scrisa ), dar sa fiu extaziata in fata unor ,,personalitati´´, asta nu! Pt. orice vedem bun la un om, Dumnezeu sa fie laudat mai mult, nu omul respectiv, ca el nu are asa multe merite cate ii atribuim noi.
|