Citat:
În prealabil postat de Daniel777
Te inseli,Klaus Kenneth nu este genul pe care il descrii.Eu nu fac aici comparatii cu sfinti,nu e vorba de cinstirea sfintilor aici,te abati de la subiect.Nu am spus sa te rogi lui Klaus Kenneth!
Doar sa deschizi urechile si ochii si sa auzi si sa vezi marturia crestina a unui mare traitor.
Nu o da pe sentimentalisme si te abate de la subiect.Daca tot critici,adu argumente din ceea ce a spus sau a scris.
|
Cu disclaimerul ca eu inca nu am citit cartea asta:
Dat fiind faptul ca omul descrie in ea o
experienta personala a convertirii lui, mi se pare firesc ca nu toti oameni se vor regasi in ea si asta dintr-un motiv foarte simplu: nu toti oamenii au avut acea experienta si acele cautari, acelasi background cultural si aceeasi iesire salvatoare. Asta nu inseamna ca, neavand afinitate cu experienta lui, unii ii neaga ortodoxia sau ceva dar pur si simplu, eu recunosc din start ca, netraind niciodata intr-un mediu protestant, nefiind manata in lupta in chiar atatea cautari, n-as putea-o intelege in felul in care o intelege cineva care a trait experiente similare cu ale lui Kenneth.
Dar nu vad de ce ar fi asta o problema si-un motiv sa ma critice cineva, in fond Dumnezeu vorbeste tuturor felurilor de oameni intr-un limbaj pe care acestia il pot intelege. Nu ma pot decat bucura pentru Danion si pentru Kenneth, ca au gasit Calea si ca au aratat-o si altora care aveau nevoie. Eu cred ca in ortodoxie ne regasim toti, ortodocsii, indiferent de barierele culturale, dar modul in care am ajuns acasa poate sa varieze. Mie nici Danion nu-mi spune foarte multe si nu ma omor dupa stilul in care scrie, asa, fresh si dezinhibat, dar sunt multi la care el ajunge in felul asta, cu stilul asta, asa cum Savatie a ajuns la altii si asa mai departe.
Daca nu faci click / nu te identifici cu ceva nu inseamna neaparat ca si critici acel lucru.
Si in Vest oamenii chiar au nevoie de dezvaluiri sincere, brutal de sincere, pentru ca, dupa parerea mea, ei sunt de mici mult mai dezinhibati si deschisi (si spre rele, dar poate ca si spre bune) si ei pot intelege modul asta de cautare si de traire, pentru ca ei chiar cauta.. de-asta incearca totul, experimenteaza totul, sunt flamanzi de senzatii, ei chiar cauta. [ Eu n-as spune ca ortodoxia e o aventura! cu atata entuziasm, si nici n-as zice ca a citi Sfintii Parinti si a-mi gasi lipsuri, prin prisma scrierilor lor, e o provocare! tot cu entuziasm :) nu zic ca e rau sa o vezi ca pe o aventura, pur si simplu am alt mod de raportare la ea]
Acu sa nu te superi Danut ca am scris atata desi n-am citit cartea, dar nu e obligatoriu ca tuturor sa ne placa un lucru chiar si atunci cand Adevarul e acelasi (exemplu concret: unora ne plac duhovnicii mai blanzi, altora, cei mai aspri, si ambii au si impartasesc acelasi Adevar). Probabil ca multora dintre cei care au crescut cu
Inger Ingrasul meu, invatat de la bunica, si cu experienta catorva Liturghii ortodoxe in frageda copilarie, chiar rare dar care si-au lasat amprenta, ne-ar fi greu sa zicem "cartea asta a fost scrisa pentru mine". Dar asta nu inseamna ca aceasta carte nu e buna si ca nu a fost scrisa pentru ceilalti care nu au avut privilegiul asta, al bunicii si al Ingerasului si al Liturghiei.