O sa postez niste articole ale Parintilor duhovnici:
“JUDECATI PRIPITE “
Articol de Parintele Iustin Pirvu, staretul Manastirii Petru Voda si duhovnicul Romaniei
« La cat l-a judecat acest popor pe Parintele Daniel, si vinovat sa fie, el are raiul garantat. Acesti ziaristi care au aruncat cu piatra in el, nu sunt interesati ei de Parintele in mod personal, ci ii intereseaza pentru ce se roaga calugarii astia, ca nu trebuie sa se roage. Toti acesti ziaristi nu au habar ce inseamna o traire teologica, morala, crestineasca. Nu e un fapt banal ceea ce s-a intamplat ; acest fapt a luat o amploare atat de mare incat a starnit toata presa din tara si chiar de peste hotare. Ce inseamna aceasta ? Inseamna ca ei cauta sa loveasca cat mai puternic in traditia ortodoxa care a mai ramas in locurile acestea. Nu-i intereseaza ca a murit o « nebuna »- ei, dar cati nebuni nu mor, cati intelepti, cati oameni ! Se intampla, de exemplu o mama care adoarme cu copilul langa ea, dragii mei, si fara sa-si dea seama il sufoca, adormind peste el acolo. De acum nu inseamna ca trebuie sa condamnam toate mamele, trebuie sa condamnam toti medicii carora le moare la nastere o mama sau un copil ?. Nu asta ii intereseaza pe ei. Ci ii intereseaza ca nu cumva sa ne intoarcem la Evul Mediu. Dar numai in Evul Mediu s-au facut rugaciuni de alungare a demonilor ? Habar n-au de traditia Bisericii. Orice rugaciune formulata in Molitfelnic sau in Ceaslov sau orice alta carte bisericeasca are si autorul ei neaparat. Nu este o compozitie aiurita, dupa cum defaimeaza ei aceste valori in ziare, reviste si gazete.
Ii intereseaza sa nu te mai rogi. De rugaciunea noastra se tem ei mai mult, pentru ca este ca un foc ce-i arde si ii sufoca, la fel ca pe diavoli. Sa nu ramana piatra pe piatra, asta urmaresc!. Asta e furia lor cea mare. Au facut burse in strainatate in timpul Ceausistilor si au venit aici sa darame Ortodoxia noastra. Exista o radacina foarte adanca in viata Bisericii si a manastirilor si a credinciosilor ei, pe care n-o pot smulge ei asa usor din pamantul acestui popor adapat cu sange de mucenici si de voievozi ai lui Hristos. Si chiar daca aceasta radacina puternica este taiata de fierastraul vrajmasilor Ortodoxiei, mereu va rasari un alt vlastar.
Stand pe o asa temelie, avem obligatia de onoare de a pastra aceste frumoase obiceiuri ale traditiei ortodoxe. Atat pot sa spun despre acesti hulitori ai Parintelui Daniel si ai Ortodoxiei insesi, care aclama prin presa si prin posturile de televiziune ca sunt niste oameni atei, straini de natia romana. Judecata aceasta trebuia facuta de niste oameni experimentati , care cunosc aceste probleme de ordin bisericesc, in masura sa-si dea cu parerea si sa ia decizii. Nici din partea clerului nu se poate da un verdict asupra fenomenului demonizarii, asupra lucrarii diavolesti ; acestea sunt cele mai delicate si profunde probleme de duhovnicie. Iar justitia nu are capacitatea sa dea o hotarare in aceasta problema pentru ca oamenii neduhovnicesti nu percep aceste realitati, nu se pot pronunta in lucruri ce depasesc sfera lor de acces. Daca ei nu cred in demoni, in lucruri nevazute, nu inseamna ca nu exista, ci ca nu cunosc ei. Sunt mai multe lucrurile pe care omul nu le cunoaste.
Ar trebui judecat de persoane competente din cadrul Bisericii. Daca ai pune de pilda, patru duhovnici sa-si spuna parerea cu privire la un demonizat, doi sau trei, de la unul la altul difera foarte mult, ca diavolul lucreaza cu fiecare dintre preoti diferit, dupa vrednicia fiecaruia. Nu s-a indeplinit nici o conditie de proces, la fel ca pe vremea comunismului, iar greseala se plateste. Aici nu exista probe de laborator. Iar acesti avocati ai Parintelui Daniel, pentru mine, sunt ca niste aparatori, apologeti ai crestinatatii. “
Textul de mai jos apartine parintelui Savatie Bastovoi "Cercetati pe cei din temnita, Prea Sfintiti episcopi! "
Despre cazul Tanacu s-a vorbit atit de mult, incit totul s-a transformat intr-un fel de telenovela care nu se mai termina. Romanilor le plac telenovelele. Chiar daca le cunosc sfirsitul, chiar daca vad ca joaca prost, grotesc, interminabil, romanul constiincios se asaza in fata televizorului si priveste. Asa s-a intimplat si in cazul Tanacu. Romanii au privit, au privit pina au uitat ca personajele din teleserialul Tanacu nu sint actori, ci oameni ca si ei. Cocotati in fotolii, romanii de la inceputul mileniului trei, ca si gloata din circurile romane de odinioara, se bucura de spectacolul crud in care Justitia, dupa o indelungata joaca de-a pisica si soarecele, reuseste sa rapuna un biet calugar si patru maicute. Din jiltul sau, episcopul vicar de la Husi isi intoarce degetul mare in jos. Multimile scandeaza. Lupta s-a terminat. Nu vreau sa indreptatesc exorcismele parintelui de la Tanacu si nici sa contrazic sentinta. Justitia si-a facut treaba ei, dreapta sau nedreapta, nu vreau sa judec. Ceea ce trezeste nedumerire este purtarea episcopului vicar de la Husi, a Sinodului BOR, a preotilor care nu vor sa-si expuna parerea. Chiar nimeni, in intregul Sinod BOR nu a simtit nevoia sa ceara mila acestor oameni, care, pina la urma, nevrednici, pacatosi, numitii cum vreti, sint fii ai Bisericii? Daca Justitia a luat aceasta decizie, de ce mai era nevoie ca episcopii sa adauge rani pe spatele acestor oameni necajiti? Biserica nu pedepseste de doua ori pentru acelasi pacat. Este cutremurator faptul ca nimeni din ierarhi nu a vorbit despre posibilitatea iertarii, ca nu s-a facut indemn la pocainta, la nadejde, la dragoste. Vreau sa aduc in atentie un amanunt despre care nu s-a vorbit in cazul Tanacu. Este vorba de dezbracarea anticanonica a celor cinci calugari de hainele monahale. Episcopul putea sa-i retraga parintelui preotia, dar nu si fagaduintele monahale care sint date in fata lui Dumnezeu in veac. Monahismul este legamint de pocainta inaintea lui Dumnezeu si nu poate fi luat de nimeni. Nimeni nu poate lua cuiva dreptul la pocainta, nici episcopul, nici patriarhul, nici Sinodul, nici cetele ceresti. Aceasta trebuia sa o stie episcopul vicar de la Husi. Metoda aplicata ne aduce aminte de vremea comunista, cind cel ce gresea, daca era membru de partid, mai intii era scos public din partid, dupa aceea predat justitiei. Mentalitatea partinica trebuie indepartata din Biserica. Aici trebuie sa dainuie iubirea evanghelica si, daca e nevoie de corectitudine, sa fie cea a sfintelor canoane. Dar treaba s-a terminat. Calugarul de la Tanacu este condamnat la 14 ani de puscarie, maica stareta la 8, iar alte trei calugarite la 5 ani de puscarie. Aceste patru -fete (caci, nu-i asa, ele nu mai sint calugarite?) vor imparti celula cu proxenetele care au dus fete prin Italia, cu vinzatoarele de droguri, cu cele care si-au ucis concubinul cu barda si restul contingentului din puscariile de femei. Pericolul pe care il raspindeau aceste patru maicute stind in chiliile lor din padurea de la Tanacu era prea mare. Fara indoiala. Prelatii de la episcopia Husilor sint indignati de un singur lucru: de faptul ca cei cinci calugari inca mai poarta haina monahala. Intr-adevar, doi ani de lupta a episcopilor cu ei nu i-a cufundat desavirsit in deznadejde, nu le-a racit credinta, nu i-a facut sa plece din Biserica. Sa ne rugam ca ei sa imbrace aceasta haina si dupa ce vor iesi din temnita. Poate ca daca Biserica ar fi acoperit cu haina sa trupul gol al celor cazuti, presa nu ar fi avut din ce sa faca tambalau, Justitia nu s-ar fi autosesizat si lucrurile ar fi decurs altfel. Dar acum, ce mai ramine de facut? Cercetati pe cei din temnita, Prea Sfintiti episcopi!
|