Sigur ca un cuvant de lauda, de incurajare este un lucru bun, deoarece creste stima de sine, este bine sa avem respect fata de noi, in sensul bun, dar de multe ori parintii isi saruta copiii prin somn. Este imposibil sa nu zaresti in ochii mamei multumirea, chiar daca nu o arata. Poate este ocupata, poate asa a fost educata la randul ei sa nu acorde recompense verbale... sunt multe motive...dar multumirea se poate ghici. Fii un tanar bun, fii curajos, ajuta-ti parintii, fii saritor si vei vedea ca o sa apara bucuria implinirii faptelor bune. Ca o marturisire, nici noi nu eram prea laudati si cred ca mama avea de ce sa ne laude.
Despre ceea ce spui , privind acel pacat foarte grav, bine ca nu l-ai dus la bun sfarsit. Niciodata in viata sa nu-l mai gandesti... viata este frumoasa, indiferent cum ti-o da Dumnezeu, sau cum ti-o mai fac oamenii...Nimic pe lume nu trebuie sa te duca cu gandul acolo. Este un pacat foarte mare, impotriva Duhului Sfant... dar Dumnezeu este milostiv si cred ca te-a iertat.Un asemenea pacat nu poate insemna decat credinta slaba, sau si mai rau, absenta acesteia. Inarmeaza-te cu Hristos si vei fi puternic!
Si nu uita, cand vine gandul cel rau,ai prieteni foarte puternici in Hristos, Maica Domnului, Sfintii si Sfanta Cruce! Spovedeste-te mai des. In lume sunt oameni foarte necajiti...
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)
|