Nu stiu, eu am impresia ca rugaciunea e mai.. "subtire" cand nu sunt cu burta plina, sau cand nu am mancat ceva greu de digerat. Iar cand "vine vorba" de subiectul topicului, nu prea-mi mai vine sa ma rog deloc. Adica nu ca nu-mi vine, nici in directia icoanei nu m-as mai prea uita.
Dar asta nu tradeaza decat pacatosenia mea, altii pot fi altfel. Numai ca la mine starea de rugaciune e incompatibila cu starea de "hai sa ne manifestam iubirea in felul acela". Una o taie pe cealalta :)
__________________
„Ca o carpa lepadata toata dreptatea noastra” (Is 64,5)
|