@Anna
"In plus, relatiile dintre soti nu inseamna doar un timp acordat sotului. Ci este in sine o activitate in care se investeste timp si energie: te straduiesti sa arati "frumoasa" in permanenta, sa mai mergi pe la sala de sport, sa ai imbracaminte atractiva etc.. (Nu ma refer la exagerari, desigur). Pe scurt, timp, bani si energie utilizate pentru a construi o imagine de sine. Nu se "pupa" cu viata crestina. Uneori este necesara o pauza pt a-i da toate gandurile lui Dumnezeu."
Ce legatura au astea cu relatiile trupesti?
Atunci este clar ce spui: nu trebuie sa ne casatorim, ca nu este crestin, nu mai avem timp de rugaciune si etc.
Tu-ti dai seama ce ai scris?
De ce te-ai maritat tu, daca tu asa gandesti si simti?
De ce mai ai relatii cu sotul?
Nu reusesc sa pricep ce este in mintea ta. Nu pot sa te urmaresc.
Si exista doua probleme separate.
Aici pe pamant trebuie sa existam, sa traim ca oameni. Sigur, in anumite limite, dar ca oamenii si nu ca animalele (desi unele traiesc mai bine ca oamenii!).
Dupa moarte, sufletul nostru va avea o alta existenta, nu stiu sub ce forma.
Dumnezeu nu ne va judeca pentru ca am trait bine, sau am trait in mizerie, nespalati, fara manacare, etc.
El ne va judeca dupa suflet, dupa credinta, dupa iubirea de aproape. Eu vad o mare diferenta aici. Nu ne va pedepsi ca ne-am spalat, pieptanat, ca am mancat prajitura, ca ne-am dat cu parfum sau am fost casatoriti.
Si nu-i va lauda pe ce care nu au facut astea.
Judecata se va face la suflet, la credinta.
__________________
A fi crestin = smerenie + iubire de aproape
|