Citat:
În prealabil postat de maria-luisa
În prealabil postat de maria-luisa
Are si Legea asta lasata de Dumnezeu rostul ei, ca de aia a lasat-o Dumnezeu. Daca s-ar respecta macar cele zece porunci de catre toti oamenii, am trai intr-o lume mai buna. Toti defileaza incoace si-ncolo, vorbind de dragoste, in timp ce-si dau in cap unul la altul. Halal dragoste!
|
Păi nu le-a desfințat Domnul ci El a întărit Legea și Proorocii, dar Legea Veche, Cele Zece Porunci și tot ce a dat spre a fi ținut de Israel de la Adam și Noe și Ilie și Moise până la Ioan Botezătorul este pentru cei necredincioși și tari la cerbice care trebuiau cercuiți la învârtoșarea inimii ca să audă, și este o lucrare pentru firea trupească, o călăuză, prin care oamenii să se poată apropia de Iisus Hristos prin Care a venit plinirea făgăduinței făcute de Dumnezeu lui Avraam pentru credința lui, iar apoi Legea s-a dat prin Moise, dar Harul Duhului Sfânt a venit prin Hristos, și făgăduința Credinței și Binecuvântarea nu vine din Lege ci a fost dată lui Avraam această făgăduință pentru credința lui în Dumnezeu cu 430 de ani înainte de a fi dată Legea. Iar Legea nu poate schimba făgăduința ca să iasă din ea o altă făgăduință. Deci „mai înainte de Avraam sunt Eu” și din faptele legii nu te poți îndreptăți ci creștinii sunt îndreptățiți prin Credință.
Dar sigur că trebuie să plinești și cele 10 porunci dacă ai căzut din Credință, dacă iar ești robit de firea trupească, și făcându-le vei fi viu în Domnul pe Cale, dar credincioșii nu au nici o robie ori datorie, ci ei, având Credința, se desăvârșesc prin Har ca femeia liberă a Ierusalimului Ceresc, Noul Ierusalim, dar dacă tu vrei să te desăvârșești atunci trebuie să te lepezi de tine însuți, să vinzi tot ce ai și să împarți săracilor, să-ți iei crucea ta și să-i urmezi lui Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, până unde va fi, până dincolo de mormânt, pe golgota, în iad, în Rai, oriunde, în veșnicie. Căci acolo unde va moșteni El vom primi și noi prin El făgăduința odihnei și fericirii, Viața Veșnică, ca fii ai binecuvântării și nu ai blestemului legii, căci blestemat este cel de sub lege născut din fire și el se luptă și prigonește pe cel ce este născut în Credință, căci fiul lui Agar, deși și el fiu al lui Avraam, născut după fire, nu a moștenit ca Isaac făgăduința Credinței ce s-a dat fiului născut din Sarra care este născut nu din fire bărbătească ca Ismael ci din făgăduința lui Dumnezeu care a făgăduit celei sterpe că va ridica ocara ei dintre oameni.
Deci de aia e mai mare Darul prin sf. Verginica decât Darul prin Moise căci prin Credința în Cuvântul lui Dumnezeu vine de sus biruința împotriva acestui veac viclean și desfrânat, rău și fățarnic, veac necredincios:
„... Ce a fost cu Moise? Ce a fost cu Avraam? Ce a fost cu Ilie, ? Ce a fost cu Noe? Voi sunteți mai mult decât aceștia, măi tată. Sunteți cei de pe urmă, sunteți sfârșitul acestui veac.
... În curând se va da pe față că un singur Dumnezeu este și o singură lucrare și un singur plan este.
... Israele, Israele, copilașii Mei, pe cei care v-au dus pe voi în temniță, Eu i-am certat și i-am alungat și am luat cheile din mâna lor.”(CLD
15-04-1973)
Citat:
Vorba lunga si judecata absurda sunt saracia omului, vsovivi... Eu nu ma simt deloc buricul pamantului, sunt un om printre oameni. Fiecare le are de invatat pe-ale lui. Vezi-ti de "capritele tale" si nu mai judeca tu pe altii de invartosarea inimii, ca s-ar putea sa gresesti... :)
|
Nici eu nu mă simt buric al pământului deși la Pătlăgeanca TulCea, la răsărit de Pucioasa, acolo a fost sădită în vechime grădina Raiului, în Eden, și se poate vedea din satelit ce s-a ales de ea din pricina omului care a păcătuit; și chiar dacă fac judecăți absurde degeaba apoi îmi pare rău și mă doare că chiar e absurd să judeci, și nu știu de ce, dar uneori cred că pentru bucuria de răul altuia, să mă mândresc... deci trist. Uite, mă strădui să nu mă mai bucur de răul altuia, probabil vine din pisma pentru întietate, sau din lăcomie, sau necredință, cine știe...
Și n-am căprițele mele, n-am decât căprițe negre așa de negre ca și neghinele, și se distrează prin inima mea și nu știu să le deosebesc de oițele albe ca să le scot afară pe căprițe din staul și să nu mă mai îndemne să împung pe nimeni... cu bucuriile mele sadice, sau cinice.
Iar cu cercuirea în carne la învârtoșarea inimii? Nici cercuirea și nici necercuirea nu înseamnă ceva și ele sigur nu te mântuiesc că le ai sau nu le ai deci nu reprezintă absolut nimic sub soare, și nu ești mântuit într-un fel sau în altul dacă le arăți sau nu le arăți ci ambele sunt făcute și se fac sau nu se fac doar în omul cel nou care a înviat întru Hristos Iisus, în Cuvântul lui Dumnezeu.