Cred ca titlul acestui topic este tocmai bun pentru a va spune si voua ce am auzit la predica de astazi:
Parintii trebuie sa le sadeasca in suflet copiilor iubirea de Dumnezeu. Sa vina cu ei de manuta la biserica, sa se impartaseasca impreuna, nu sa lase copilasul la biserica numai cu bunica si mama sa stea acasa. Mamele sa isi invete copiii sa faca impreuna o rugaciune inaintea icoanei, sa isi faca timp sa le arate picturile de pe peretii bisericilor... Asa cum iti cresti copilul, asa il vei avea mai tarziu. Se plang oamenii ca nu ii asculta copiii, ca fac prostii, dar sa isi aduca aminte cum s-au purtat ei cu parintii lor, ca totul se plateste in viata aceasta. Bunicii sa le spuna copiilor: uite, va veni o vrmee cand eu nu voi mai fi. Dar tu sa nu ma uiti, sa imi aprinzi o lumanare, sa imi dai un pomelnic si sa imi faci o coliva... (asta imi spunea si mie bunica, desi in momentul cand parintele spunea cuvintele acestea mi-am amintit de un profesor, Dumnezeu sa-l ierte, care isi ruga astfelstudentii). Si astfel, in mintea frageda a copilului se implanta un legamant. Unde semeni cu darnicie, vei culege cu darnicie. Iar un copil cu o educatie solida de acasa, chiar si ajuns intr-un anturaj stricat, are sanse mari sa nu se compromite. Este o istorioara: o mama s-a tot rugat pentru copilul ei, a tinut post, l-a invatat sa fie credincios, sa ii ajute Dumnezeu sa fie om bun... Copilul s-a facut mare si a ajuns talhar. Intr-o seara, a vrut sa jefuiasca si sa omoare o vaduva cu un copil mic. uitandu-se el pe fereastra sa vada daca s-a culcat aceasta, a vazut ceva cutremurator: femeia se ruga in fata icoanei, cu copilul ei alaturi. In acel moment, talharul si-a amintit de copilaria lui, cand si mama se ruga impreuna cu el. S-a pocait, si-a marturisit pacatele, desi spunea ca in veci nu poate fi iertat pentru crimele sale, s-a predat si a fost executat.
Sa ne aducem aminte de Mantuitorul care i-a iertat pe cruce pe cei care l-au rastignit, asa sa iertam si noi pe cei care, zicem noi, ne-au suparat. Noi traim la bloc, nu ne cunoastem unii cu altii pe scara, suntem ca niste straini, dar la tara, toata lumea se cunoaste cu toata lumea si sunt impreuna si la bucurii si la necazuri. Am ajuns, intr-o tara cu 86% ortodocsi, sa nu ne pese unul de celalalt, sa auzim pe la stiri ca un cutare om a murit si nu are cine sa-l ingroape. Dar oare nu suntem noi crestini, nu ne putem aduna si pune mana de la mana sa facem o coliva si sa il ingropam pe bietul om? nici pe Hristos nu a avut cine sa-L ingroape, decat un om drept, Iosif din Arimateea. Celorlalti, ucenicilor si celor care fusese vindecati de El le era frica... Mare fapta buna facem daca ingropam un mort pe care nu are cine sa il ingroape (lucrul acesta l-am auzit de curand si la Cernica). Si... sa ne rugam lui Dumnezeu si sa ii dam slava!
Hristos S-a inaltat!
Troparul Inaltarii -
http://www.youtube.com/watch?v=bHu8VH_u_GI