[laurschepsis]

În prealabil postat de topcat

Viata nu e evidenta, simturile ne inseala. Chiar si ratiunea ne joaca feste.
Sotia mea e judecator. Vrei sa iti spun cu cite marturii contradictorii are de a face?

Rezumatul argumentelor naturale este deja in maxima lui Hume.
In mod normal nu ar trebui sa detaliez pentru ca n-am de unde sa stiu daca povestea e reala sau inventata de respectivul, exista nenumarate "pilde" care s-au dovedit neadevarate (chiar si in Biblie), desi prezentate ca reale. Ele sint facute pentru un scop mai inalt, deci minciuna e justificata. Poate sa nu fie o minciuna si sa avem un caz de ASC. Poate sa nu fie un caz de ASC la cunoscutul tau ci poate fi un caz de frauda sau ASC in cazul orbului. Poate ca prietenul tau a discutat cu un alt prieten, caruia la rindul lui i s-a parut buna ideea de a merge sa se spovedeasca in acelasi loc si i-a povestit orbului despre cel care i-a dat ideea. Poate ca orbii, pentru ca simtul vederii le lipseste, compenseaza in celalalte simturi, iar un om se da de gol foarte usor pentru un observator antrenat (nu numai vizuale). Intrebarile ajutatoare conteaza mult in acest tip de "citire", si nu pot fi sigur ca prietenul tau a relatat intocmai si fidel intilnirea sa, de obicei oamenii infloresc si denatureaza.
Sint absolut sigur ca pentru tine nu conteaza ceea ce am scris eu mai sus, poate unii vor insa sa afle detalii (pentru ca nu ma pricep prea bine la psihologie, prefer sa vorbesc despre bigbangi) in cartea lui Shermer, de ce cred oamenii in bazaconii. Ca o compensare, iti propun sa testam un asemenea clarvazator impreuna. Pentru ca (desi poate ca nu pare ) sint un tip ocupat, daca gasesti unul in preajma Brasovului sint gata oricind sa merg cu tine. Nu ma pune sa merg in pelerinaje in care sa lipsesc prea mult de-acasa, si asa nevasta-mea ma suspecteaza ca corespondez cu amanta toata ziua :)

Hristos a Inviat!

Oricat ne-am incurca in cuvinte, viata este mama tuturor evidentelor. In absenta ei, nu ar mai fi nici macar un cuvant de spus.

Aspectul relativ decurge din necunoasterea de sine, fapt care aduce logic dubii serioase in incercarile noastre milenare de a raporta propria fiinta la viata. De aici erupe acea multime de "poate" pe care i-ai enumerat mai sus. Ratiunea si simturile sunt doar o parte incomplet decriptata din acest fabulos mecanism de interactiune dintre fiinta umana si viata. Aici intervine cu o coerenta pana acum neegalata, teologia si mai ales invatatura Hristica.

De 2000 de ani ne autoratacim (noi oamenii) in propriile dileme datorita referentialelor diferite de pe care abordam integratorul suprem, Viata. Unii cred in Dumnezeu, altii isi cauta sensul prin Buda, altii cred doar in ei, unii vor sa faca bine, altii vor sa faca bani, unora le pasa, altii plutesc in indiferenta s.a.m.d. In acest ghiveci administrat dintotdeauna (cu mici si relevante exceptii) cat se poate de prost de unii care nu se pot conduce pe ei insisi, dar au pretentia de a ne conduce pe toti, ne punem cateva intrebari habarniste si inainte de a afla raspunsurile primim un bilet "numai dus".

Relatarea pe care am postat-o cateva pagini in urma sustine alaturi de multe, foarte multe alte relatari asemanatoare, un cod de eliminare a majoritatii dubiilor pe care fratia ta le-a enumerat mai sus. O cheie care cere doar putina dragoste, ceva curiozitate si multa sinceritate. De restul se ocupa Dumnezeu.

Din pacate ceea ce putea sa fie o mare bucurie (propunerea fratiei tale din final) are si foarte putine sanse de izbanda. Nu poti testa un parinte harismatic. El este cel care te poate testa. Nu ai cum sa te duci sa testezi pe cineva care stie dinainte cu ce ganduri vei veni la el. Fratia ta trebuie doar sa fii curat la gand si la fapta, sa ii iesi inainte cu sinceritate totala si sa ii ceri sa te ajute sa intelegi. Te voi cauta negresit daca imi trimiti datele de contact pe privat sau la laurschepsis@gmail.com .

Doamne-ajuta!