[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Nu este vorba de frecventa relatiilor intime.. ci de principiul general: Fani vorbeste de relativizarea zilelor de post.. ca nu ar fi miercuri si vineri, ci oricare, ca ar fi la "latitudinea" sotilor (depinde cat se simt ei deja in "asceza" prin alte incercari: boala, stress, copiii care le ocupa timpul).
Fani, eu indeplinesc teoretic conditiile astea (sot necredincios, boala, copii, calatorii, stres..).. pai sa pun postul in cui? (Cred ca multi indeplinesc aceste conditii).
Pai as fi varza! Daca n-ar fi posturi nu m-ar scoate nimic din ale mele. Poate doar alte "mustrare" de la Dumnezeu sa ma trezeasca.

Mi se pare totusi ciudata ideea ca numai postul te scoate din ale tale.
Dar liturghia si celelalte slujbe? Dar rugaciunea (ai zis ca te rogi si patru ore pe zi, lucru admirabil.. eu nu)? Dar incercarea de a da de la tine pentru sot si copii sau prieteni, sau chiar pentru necunoscuti (de ex. pe acest forum)?
Cand faci curat in casa, faci mancare sau speli vasele, pentru tine asta este doar o actiune 'a ta', nu ar trebui sa fie si o actiune facuta pentru Dumnezeu?

Oricum, Anna, cine sunt eu sa iti spun ce sa faci in casa ta? Poate am devenit prea personala fara sa imi dau seama, dar ideea impotriva careia ma lupt eu este ca o regula generala ar fi valabila pentru toata lumea in acest domeniu atat de personal si intim. Exista poate persoane pentru care o astfel de asceza foarte dura (din cate zici tu, se intelege ca aproape ti-ai ales ca metoda de contraceptie metoda cea mai sigura, vorba bancului: un NU hotarat! ;-)) este poate cea potrivita, din diverse motive (Dumnezeu le stie). Dar nu pentru toata lumea.

În prealabil postat de anna21

@ Fani
Ca ti-a zis tie duhovnicul ca abstinenta nu este musai... asta este doar pt tine, nu inseamna ca toti trebuie sa faca la fel...

Exact ce spuneam mai sus. Daca tie ti se pare (si daca asa ti-a spus duhovnicul) ca trebuie sa tii toate abstinentele de care zici fara exceptie cu toate ca tu si sotul tau si asa nu prea va intalniti, atunci asta este valabil pentru tine, nu insa si pentru oricine altcineva.

În prealabil postat de anna21

In plus, relatiile dintre soti nu inseamna doar un timp acordat sotului. Ci este in sine o activitate in care se investeste timp si energie: te straduiesti sa arati "frumoasa" in permanenta, sa mai mergi pe la sala de sport, sa ai imbracaminte atractiva etc.. (Nu ma refer la exagerari, desigur). Pe scurt, timp, bani si energie utilizate pentru a construi o imagine de sine. Nu se "pupa" cu viata crestina. Uneori este necesara o pauza pt a-i da toate gandurile lui Dumnezeu.

Aici, vorba Sophiei, chiar nu te inteleg.
Adica, dupa tine, daca tinem toate posturile, inseamna ca nu ar trebui sa ne mai ocupam de cum aratam ca sa ii placem sotului? In post ar trebui sa ne neglijam complect? Cum ramane cu 'trupul sotiei nu ii apartine, ci apartine barbatului, ci viteversa?' (citat liber din sf. Pavel) Si cum ramane cu 'cand postiti, s anu faceti ca fariseii care isi pun cenusa in cap si iau o mina mohorata, ci sa va ungeti capulvostru etc' din Evanghelie citire? Asta nu este valabil si pentru micile artificii femeiesti din restul timpului (vorba ta, fara exagerari)?
Chiar nu inteleg, si multe femei crestine cred ca ar fi de acord cu tine, de ce faptul de a avea grija de tine, de a fi frumoasa pentru sot, nu se pupa cu viata crastina. Dimpotriva, mi se pare ca intra in taina cununiei.

De altfel, nu recunosc nici in viata mea nici in ceea ce ai scris de a ta aceasta necestiate speciala, care ar lua cine stie cat timp, mai mult chiar decat statul fe forum ;-). Tu scriai undeva ca din experienta ta si a prietenelor tale, a te face frumoasa pentru sot poate sa conteze ioc pentru el. Din experienta mea, daca sotul te iubeste, el nu va vedea mare lucru din toate aceste eforturi femeiesti, se va uita in ochii tai si iti va zice ca esti cea mai frumoasa chiar daca tu ai cearcane la ochi de oboseala, burta si riduri si nu ai curajul sa te uiti in oglinda. El va trece peste amanunte si va vedea esentialul - ce l-a facut sa se casatoreasca cu mine, banuiesc.

În prealabil postat de anna21

Si nu vad cum incalcarea zilelor de miercuri si vineri (ca ai spus ca duminica este sarbatoare si in sarbatori ar fi voie..) este un lucu "bun" pe care trebuie sa-l primim cu multumire!

Pai sa ma ierti draga Anna, dar este problema ta ca nu vezi asta. Stiu ca am mai discutat si alta data despre asta si nu am reusit sa iti transmit ce am inteles eu despre importanta multumirii si a bucuriei in viata crestinului.

În prealabil postat de anna21

Biserica spune despre abstinenta in zilele de miercuri, vineri, duminica, sarbatori mari. Tu ispitesti spunand: mai demult nu era asa, in carti nu scrie asta, "nu mi se pare firesc" sa existe abstinenta in zile de sarbatoare etc..
fani, cartile acelea nu le ai ca sa-ti confirmi pareri proprii. Daca citesti ca sate indreptatesti, spre osanda ta citesti.
(Daca tie duhovnicul ti-a dat voie sa faci ceva, aceea nu este sfat pt toti.)

De ce ispitesc? Spun ce am inteles eu.
Nu aveam aceste pareri inainte sa citesc toate cartile pe care le-am citit.

În prealabil postat de anna21

Si cum spunea Maria 32... prea cautam multumirea pe acest pamant si in aceasta viata trecatoare. Sursa binelui si a fericirii este doar Dumnezeu, acolo trebuie sa cautam... in rugaciune si post, adica..
Eu asa inteleg pe masura ce trece timpul: postirea este starea fireasca a omului, nu un lucru exceptional (doar ca pacatele si neputinta noastra, caderea din Har ne impiedica sa ajungem in acea stare)

Nu sunt de acord ca postirea este starea fireasca a omului. Postirea este un mijloc nu un scop in sine. Scopul este 'sa ne bucuram intru Domnul' - si spiritual, dar si trupeste, caci omul este si trup si suflet, iar Dumnezeu l-a facut pentru bucurie. Dar nu ne putem bucura daca nu invatam si sa renuntam, mai intai, ca sa nu devenim sclavii acestor bucurii ci sa il punem pe Dumnezeu inainte. Asta este sensul postului.
In Rai, Dumnezeu i-a spus omului ca poate manca din toti pomii in afara de unul... Nu ca in principiu nu ar trebui sa manance din nici unul dar hai, ca trebuie sa se hraneasca, ii da voie sa pape dintr-unul.
Sigur, in starea cazuta postul are si alt sens decat in Rai, pentru ca omul si-a pierdut echilibrul initial si tinde sa aiba o relatie pasionala cu creatia,
dar si atunci mi se pare ca Pastele este mai important decat postul Mare, este tinta calatoriei postului.
Sau dupa tine faptul ca de Paste mancam de toate si ne bucuram este o greseala? Ar trebui sa avem remuscari sau sa mancam tot paine uscata?